Iluzia visului

White dahlias_Ion Georgescu-Muscel

„Dalii albe” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Trăieşte-Ancuţa mea în mine
Mai mult decât trăiesc eu însumi;
Cu rana inimii deschisă,
Mă văd trăind în alte vise,
Şi-mi pare că nu m-am trezit.
Custode-ntr-un muzeu de lacrimi
Şi de nostalgice batiste,
Tresar de câte-o clipă dulce,
Printre atâtea lucruri triste:
Umbrelă galbenă de soare
Rotea deasupra domnişoara,
Zâmbea de-atâta tinereţe –
Cum în cornetul de-ngheţată,
Nu este chip să mai încapă!
Mai pune că era curtată –
Şi câţi băieţi erau în preajmă!
De lume nu avea habar,
Se prindea repede de glume,
Şi răspundea cu-atâta har!
În uliţă de apărea, sau doar la poartă,
Stârnea în jur atâta vorbă
Şi-atâta iz de primăvară!
Azi, susurul de plopi se-adaugă la plânsu-mi –
Ancuţa mea trăieşte-n mine
Mai mult decât trăiesc eu însumi.

(Din volumul Urcând dealul.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: