Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 312 (16-31 octombrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

pr. Stanciulescu-Barda

pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Cangrena socială. Mai multe evenimente s-au abătut peste țară în ultimele zile, dar cel mai cumplit a fost accidentul de la clubul „Colectiv” din București. Au murit până acum 32 de oameni, peste 130 se zbat între viață și moarte. În câteva secunde, într-un local improvizat drept „club”, aproximativ 500 de tineri s-au trezit într-un adevărat infern. Tavanul și pereții s-au aprins ca la o explozie, au început să ardă foarte intens, iar din ei se desprindeau plăci, bucăți, șiroaie de plastic, toate în bâlbără de foc. Dedesubt, o masă de oameni îngroziți. Căutau în neștire, prin fumul tot mai gros și înecăcios, o ieșire. Exista doar o ușă foarte îngustă. Mai erau și altele, dar acelea erau legate cu lanțuri, asigurate cu lacăte, pentru ca nu cumva să intre cineva în mod clandestin, fără să plătească bilet. Unii au căzut, alții și-au pierdut cunoștința, fiind intoxicați de fum, de flăcări, alții au călcat pe trupuri. Iadul pe pământ! Adevărat coșmar, pe care credeam că nu-l putem vedea decât prin filmele de groază. Au venit salvări, medici, pompieri, polițiști, vecini, rude, curioși. Victimele erau carbonizate pe exterior, dar și pe interior. Numeroase spitale din București i-au preluat pe cei care mai dădeau semne de viață.
Presa spune că tinerii aceia se adunaseră acolo, în acea seară de vineri, pentru a sărbători Halloween-ul, acea „sărbătoare” ce-am importat-o de peste ocean, din spațiul american. Mulți dintre ei aveau măști urâte, care închipuiau diavoli, moartea, duhuri ale infernului. Cântecele care se produceau acolo aduceau slavă diavolului și îngerilor lui, morții, sfârșitului lumii etc. Dansurile erau de aceeași manieră, menite să descătușeze toate pornirile trupești, toate instinctele și plăcerile. Păcat că printre acei tineri erau unii de elită, olimpici la diferite obiecte de studiu, alții cu vădite înclinații artistice.
Cele trei zile de doliu național, căderea guvernului, a primarului de sector și alte măsuri reparatorii nu înseamnă mare lucru. Puțină importanță au și anchetele instituțiilor abilitate pentru aceasta, pedepsele ce se vor da unor oameni care vor avea o parte de vină! Cei morți nu vor mai putea fi înviați; cei desfigurați vor rămâne marcați pentru tot restul vieții.
Accidentul de la „Colectiv” se înscrie lângă alte multe accidente cunoscute sau necunoscute. Să ne amintim doar de cazul acelor prunci copți în incubatorul unui spital cu câțiva ani în urmă! Despre unele s-a făcut publicitate, altele au fost trecute sub tăcere. Actualul accident însă a fost picătura care a umplut paharul. Tocmai de aceea se cuvine să zăbovim puțin asupra lui. El a fost efectul unor cauze care l-au generat. Aceste cauze sunt răspândite în toată țara, la toate straturile sociale, în toate instituțiile. Cauzele acelea sunt cangrena societății noastre, care generează accidente de tot felul, distruge idealuri și destine, subminează economia țării și însăși ființa neamului. Cauzele de care vorbim sunt mai multe, dar câteva sunt mai evidente. Ele se numesc: corupție, mită, șpagă, nepotism, favoritism, hoție. Acestea fac ca legea să nu fie respectată, să nu fie aplicată. Acestea fac pe multe autorități competente să închidă ochii și să semneze acte de importanță vitală, să nu ia în seamă posibile pericole pentru individ sau societate, să se joace cu viața și cu sănătatea oamenilor, să numească în funcții importante tot felul de nulități și incompetenți, să vândă bogățiile țării și ale neamului pe nimic, să-și acumuleze averi uriașe în detrimentul omului de rând. Aceste cauze ajută oameni fără principii morale să se cațăre până la vârful piramidei sociale, să promoveze legi care să le slujească interesele lor sau ale favoriților. Indivizi care nu știu să fi căutat o carte în fișierul unei biblioteci își iau doctorate peste noapte, devin profesori universitari, ocupă funcții cheie în societate, conduc instituții și societăți despre care nu știu nimic și le duc la faliment. Hoția cu cele mai diverse forme ale ei este prezentă peste tot. Vezi indivizi care trebuie să dea seama de miliardele furate, că se învoiesc de la pușcărie, urcă la tribuna parlamentului și se adresează parlamentarilor cu „Dragi colegi!”, fără ca aceștia să protesteze! Oameni fără frică de Dumnezeu și de legi au vândut pe nimic bogățiile țării, au falimentat fabrici și combinate de nivel european și ne-au adus în situația de-a cumpăra din Vietnam ace cu gămălie sau din Taiwan agrafe de prins foile! Hoția și corupția au făcut ca omul de rând să nu mai poată rezolva nimic fără să dea șpagă, fie că e vorba de sănătate, de învățământ, de comerț, de ocuparea unei funcții cât de modeste, de câștigarea unui drept legitim. Până și la morgă, și la cimitir trebuie să ungă roțile! Dacă dai „partea leului”, ți se dă aprobare să faci tot ce-ți trece prin cap, inclusiv „cluburi” din cutii de carton. Ce contează viața oamenilor care vor intra acolo? Pot să se facă scrum sute de oameni, banii să curgă!
Corupții ne privesc sfidători de la înălțimea poziției lor sociale și ne socotesc niște proști, niște cretini. Învârtesc banii cu lopata, au pierdut de mult socoteala proprietăților personale, își fac cumpărăturile la Paris, se recreează în Insulele Canare, fac paradă cu haine, încălțăminte, ca să nu mai vorbim de mașini și de palate. Intri în gașca unor asemenea indivizi, ți se deschid toate ușile, îți realizezi toate visurile; te păstrezi cu sufletul curat, îți iau bucătura din mână, te dau afară din serviciu, ajungi să-ți iei lumea în cap și să-ți cauți rostul în alte colțuri ale lumii.
Aceasta este cauza morții acelor copii! Aceasta este cangrena societății noastre!
Cât despre petrecerea de la „Colectiv”, ca preot, aș vrea să amintesc o vorbă veche și înțeleaptă: „Nihil sine Deo!”, adică „Nimic fără Dumnezeu!” Era zi de post! Vinerea amintește de ziua răstignirii Mântuitorului. Postul nu înseamnă numai reținerea de la anumite mâncăruri, ci și de la anumite fapte. Copiii și tinerii petreceau de Hallowen, „sărbătoarea” diavolului!
Îmi amintesc de o mică întâmplare, care ar putea să ne explice multe: câțiva tineri plecau la o petrecere. Mașina era supraîncărcată. Casetofonul era dat la maximum. Tinerii cântau și făceau o hărmălae de nedescris. Au oprit să mai ia o colegă. Mama acesteia, văzând aglomerația din mașină și cheful tinerilor, a zis cu voce tare: „Dumnezeu să fie cu voi și să vă aibă în pază!” Unul dintre tineri a precizat, făcându-i pe toți să râdă: „Numai dacă vrea să stea în portbagaj, că aici, cu noi, nu are loc!” Au pornit într-o trombă de praf și fum. Peste puțin timp, a venit vestea că mașina a căzut într-o prăpastie și toți tinerii din mașină au murit. Mașina se făcuse zob, doar portbagajul era neatins. În el au găsit un carton cu ouă. Culmea, nici un ou nu era spart sau măcar crăpat! Cu siguranță că în portbagaj fusese Dumnezeu, căci în mașină… Să-i fi făcut loc tinerii în clubul „Colectiv”? Mă îndoiesc!
Dumnezeu să-i ierte!
Oricum, Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Asta nu trebuie uitat.

*

Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, mai spicuim un fragment: GREŞELILE IUBIRII ŞI DREAPTA SOCOTEALĂ. Aceşti pr. Arsenie Bocaucenici ai Domnului, din pricina iubirii lor aprinse, fiecare a făcut câte o greşeală în ucenicia lui. Doi s-au îndreptat, unul s-a surpat. Astfel, într-o călătorie, când oamenii dintr-o cetate oarecare necunoscându-i, n-au vrut să-i primească, Iacob şi Ioan au zis: „Să ne rugăm ca Ilie să pogoare foc din cer peste ei să-i ardă!” Cinstea şi preţul pe care-1 avea Domnul în inima lor, precum şi râvna sau iuţimea lor, încă nu le aveau în cumpănă şi cu dreaptă socoteală şi aşa au ars o greşeală. Mântuitorul i-a adus la blândeţe şi la dreapta socoteală, învăţându-i: „Nu ştiţi ce duh grăieşte prin voi acestea”. Petru, după frumoasa mărturisire de credinţă: „Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu!”, şi după lauda Mântuitorului – care în aşa fel i-a spus-o, ca oarecum să-1 ferească de primejdia laudei şi a părerii de sine – când Iisus a început să le spună Apostolilor despre patimile şi răstignirea Sa, Petru, în iubirea lui, n-a putut răbda o socoteală ca aceea, ci şi sări cu gura: „Doamne, să nu-Ţi fie Ţie una ca aceasta!” Atunci, ca unul ce n-avea şi cunoştinţa tainelor lui Dumnezeu, care să ţie cumpăna dreaptă cu puterea iubirii aprinse şi înţeleasă omeneşte, căpătă de la Domnul palmele acestea: „Înapoia Mea, Satano! Sminteală îmi eşti!” Sigur că nu Petru era Satana, ci un gând al Satanei intrase şi se exprimase prin gura lui Petru – căci era o spărtură, o descumpănire între puterile lui sufleteşti: cunoştinţă, dragoste şi iuţime. Şi se vede că încă nu s-a tămăduit cu îndreptarea aceea. Mai bătrân fiind şi mai greu de leac, iubirea lui încă nu se strămutase, ca a lui Ioan: toată pentru Mântuitorul, ci mai ţinea ceva şi pentru sine. Mântuitorul îl cunoştea şi-i prevesti lepădarea cea de trei ori în curtea lui Caiafa. Petru iarăşi sări cu gura, zicând că nu. Dar la urmă a trebuit să constate că a mai luat trei palme peste obraz, pentru iubirea pe care n-o dăduse toată lui Dumnezeu, precum făgăduise, ci mai ţinuse şi pentru sine. Sfânta Predanie zice că atâta a plâns Petru şi s-a pocăit, încât lacrimile tăiaseră brazde în obrajii săi.
Iuda, ucenic al Mântuitorului şi el, având minte, iubire şi voinţă, însă după felul lui, iarăşi ne dă o pildă şi o învăţătură. Iuda voia ca şi Mântuitorul să iubească ceea ce iubeşte el, adică să întemeieze o împărăţie pământească a Cerurilor şi Iisus să se facă împărat, iar pe el mare sfetnic şi vistiernic al arginţilor, că tare era umilit, să fie trimis desculţ, fără traistă şi numai cu toiag şi să propovăduiască o împărăţie, pe care n-o vedea cu ochii săi de lut şi pentru care n-avea decât o zdreanţă de pungă goală. Aşa fiind, parcă era de un gând cu tot neamul său. De aceea, deşi Mântuitorul 1-a iubit şi 1-a înzestrat cu daruri întocmai ca şi pe ceilalţi, totuşi, el a rămas evreul fără leac, iubind un „Dumnezeu al veacului de acum”, iar pe Iisus, care nu corespundea iubirii sale pământeşti, L-a vândut pe treizeci de arginţi, câştig ce-a mai putut să scoată, pentru slujba de trei ani. Cele două capete ale iubirii sale erau prinse de diavol. El se iubea pe sine, iar pe Dumnezeu, numai dacă Dumnezeu îi asigura mulţumirea iubirii de sine – ceea ce adevăratul Dumnezeu n-a putut să-i împlinească. De aceea s-a lăsat păgubaş. Mântuitorul a încercat totul cu beteagul său ucenic, dar în zadar. I-a dat şi Sfânta Împărtăşanie cu Sine, dar în loc să se tămăduiască, a intrat şi mai cu putere Satana în el şi Mântuitorul – în grai omenesc zicând S-a dat bătut, spunându-i: „Ce faci fă mai curând!” – că nu puteau dracii face nimic, de nu le îngăduia Dumnezeu. A avut şi el o clipă de trezire, dar nu mai era el stăpân pe sine, ci acum era mai tare noul său „stăpân”, care-1 trăgea la plata spânzurării… şi nu i-a mai dat vreme…
Iată ce primejdie grozavă e acea iubire de sine, care nu se dăruieşte lui Dumnezeu, nu se pleacă sfatului, decât cu făţărnicie: necaz mare şi jug greu peste fiii lui Adam. Unirea celor doi sau trei în numele lui Dumnezeu e o minune nevăzută în suflet, e venirea iuţimii, a cunoştinţei şi a dragostei la cumpăna liniştită a dreptei socoteli, ştiutoare de taină şi ştiutoare de măsuri, asta e ceea ce urmărim cu orice prilej ca pe un dar şi un dor al lui Dumnezeu. Ne trebuie – grăind mai pe înţeles – mai multă inimă în minte şi mai multă minte în inimă, căci altfel, fără lucrarea de unire a preafericitului nume, o iau razna şi inima, şi mintea.

*

foto_Adrian_Pop_crop_trenFile de jurnal – 28 oct. 1981. Ieri am vorbit cu taica Ion Bârnea din Malovăț. Mi-a spus c-ar fi aflat că până ieri nu începuseră minerii de la Motru lucrul. Au dat, într-adevăr, foc la sediul Miliției și Consiliului Popular și l-ar ține pe primar de o săptămână în mină, alimentându-l cu cantitățile de alimente prevăzute în decretul de raționalizare și pe cartelă.
Aseară am vorbit cu Părintele Ionică Sfetcu din Bârda. Dânsul mi-a relatat de intențiile pe care le avea, împreună cu Doamna învățătoare, în cazul în care ar fi fost descoperiți că aveau stocuri de alimente pentru iarnă. În fața instanței, ar fi cerut pedeapsa maximă, conform decretului, deoarece, fiind doi bătrâni de 75 de ani, cu trei copii în Craiova, București și Cluj, au acceptat să primească de la aceștia alimente pentru aprovizionarea de iarnă, neputând, personal, să se deplaseze. Mi-a spus, de asemenea, că președintele Kuweitului, când a fost la noi în țară, n-a acceptat să facă nici un contract, motivând că suntem țară bogată, că am umplut pământul de fabrici și uzine. De asemenea, generalul Gadafi, președintele Libiei, foarte încrezut, i-a topit pe-ai noștri, nerespectând protocolul. Ore în șir întârzia de la întâlniri. Acestea i le-a spus Părintelui Ionică fiul său de la București, Domnul prof. Virgil.
Unchiu-meu Sandrică, muncitor la Șantierul Naval din Severin, mi-a spus că muncitorii sunt foarte agitați. Temutul, până mai ieri, director de producție Urecan, a fost bătut zdravăn de muncitori, dar nu se știe încă de cine anume. Acum nu se mai deplasează prin secții decât în grup, vorbește frumos cu oamenii, parcă este altul. Și, într-adevăr, plesnitura din vârful capului, mereu sângerândă, i se vede ușor, având și chelie. Unchiu-meu mi-a spus, de asemenea, că foarte mulți muncitori de la șantier demisionează sau se transferă, așa încât instituția duce lipsă de brațe de muncă. Au adus tocmai de prin Orșova muncitori necalificați, îi plătește foarte bine, iar peste salariul propriu-zis le dă locuință și masă, numai să stea la lucru!
Unul dintre colegii de atelier ai unchiului meu îl are pe socru-său la Motru. De la acesta ar fi aflat că acolo totul este devastat. Magazinele alimentare au fost sparte, sediul Miliției și al Consiliului au fost incendiate. Când s-au dus pompierii din Severin și Târgu Jiu să stingă focul, minerii au pus benzină și au incendiat una din mașinile pompierilor. A fost concentrată acolo miliția din Gorj și județele limitrofe. La comanda șefului miliției din Motru de a trage în mineri, milițienii au refuzat să execute. Atunci comandantul ar fi tras două focuri. Aci se zice că ar fi rănit pe cineva, aci că ar fi tras în sus. Atât i-a trebuit! Femeile și copiii l-ar fi bătut măr, iar acum se află la reanimare. Milițienii n-ar fi intervenit să-l apere. Au fost concentrate trupe militare în împrejurimile orașului. Fiindcă cereau insistent să se ducă Ceaușescu acolo, președintele s-a dus, dar n-a aterizat. A dat ordin, în schimb, să le dea carne și pâine din destul. Au fost luate din abatorul de la Severin vreo trei mașini cu carne, fără forme, fără nimic, și duse acolo. Se zice că minerii ar fi răsturnat o mașină cu pâine, care venise să descarce la o brutărie, spunând: „Nu pâine vrem noi! Vrem desființarea definitivă a decretelor de raționalizare și a cartelelor!” Ar fi plecat de la minele din Valea Jiului toți minerii cu mașinile și autobuzele către Motru, dar miliția ar fi umplut drumurile cu grămezi de nisip și pietriș, încât, neputând să intre în Motru, au trebuit să se întoarcă (…).

*

Folclor din Mehedinți (LXXVIII). Continuăm să prezentăm bocetul și ritualul înmormântării din nordul județului Mehedinți:

Până la plecarea spre mormânt, bocitoarele trebuie să cânte mereu, pe lângă cântările citate:

Iară (N), iară,
Scoală drept în picioare,
Uită-te la răsărit,
Să vezi ce s-a ivit:
Un cal mare, mohorât,
Calu-i roșu, frâu-nchis,
Pe tin-moartea de-a cuprins.
E cu șaua aurită
Și cu iebânca cernită.
Cu scările de argint,
A făcut dâră-n pământ,
Pân-la tine o venit,
Să te ia și să te ducă
Dintr-o lume-n altă lume,
Unde soarele n-apune;
Să te ia și să te ducă
Pe dealul cu busuiocul,
C-acolo ți-ai ales locul.
Pe dealul cu liliacul,
C-acolo ți-ai ales veacul.
Pe dealul cu bujorii,
Că acolo-s frățiorii.
Să te ia și să te ducă
Pe dealul cu brazi mărunți,
Că acolo ai părinți.
Pe dealul cu micșunele,
Acolo ți-s surorele.
Plânge-mă, mamă, cu jele,
Că s-au dus zilele mele!
Plânge-mă, apă de izvor,
C-am plecat de-aici cu dor!
Plânge-mă și tu, grădină,
Acum te las la odihnă!
Plânge-mă și tu, prileaz,
De-acu nu-ți mai fac necaz!
Nici acum și niciodată,
Nici cât o fi lumea toată!
Plângeți voi, copiii mei,
Că v-am lăsat singurei!
Dar pe min-nu mă uitați,
Să veniți la zile mari
La mormânt, la tămâiat
Și semănați floricele,
Ca să răsară și ele.
Să le-aplecați cu vârfu-n jos,
Să mă satur de miros,
Că pe-aici eu cât am stat,
Toate nu le-am mirosat,
Că m-am îngrijit de voi,
Să nu mai aveți nevoi!
Dar aici mă odihnesc
Și-n pământ o să-nfloresc,
Eu aicea văcuiesc
Și tot aici putrezesc!
Scoală, (N), scoală,
Că noi am venit,
Când am auzit,
Că de ieri, de-alaltăieri
Mi-ești, dragă,-n călătorie,
Tot pe-o cale-ndelungată,
Unde n-ai fost niciodată,
Iar acum vrei să fii,
Dar bine seama să iei,
Dragă, pe ce cale dai!
Să n-o iei la mâna stângă,
Că-i o cale foarte strâmbă!
Și nu e cale curată,
Tot cu spini e semănată.
Și s-o iei la mâna dreaptă,
Acolo-i calea curată
Și cu grâu e semănată.
Iar grâul e răzorele,
Se plimbă lumea pe ele.
Și-nainte să mai mergi,
Pân-la luncile verzi,
La izvor cu apă rece,
Acolo să te-odihnești,
Focul să ți-l potolești.
Cu apă să te speli,
Speli mâinile pân-la coate,
Ca să te speli de păcate!
Să te speli și pe față,
Să nu ai sudori de moarte!
Și-nainte să mai mergi,
Pân-la o poartă de rai,
Dar bine seama să iai!
Înainte-ți vor ieși
Numai cete după cete,
Tot mai mulți băieți și fete.
Sunt băieți și fete mari,
Dar sunt mulți și militari;
Sunt cete de trei mâini,
Copii, tineri și bătrâni.
Iar în ceata dinainte
Sunt neveste tinerele
Și cu oameni tinerei
Și bărbați de-ai noști cu ei;
Iar în ceata de mijloc,
Acolo-i jale cu foc.
Acolo-s părinții noștri,
Sunt frați și surori
Și grădinițe cu flori.
Acolo sunt rudele,
Sunt străinii și vecinii,
Iar în ceata de pe urmă,
Acolo-s maice bătrâne
Cu copii de-ai mici de mână.
Ei, dragă, când te-or vedea,
Te-or lua, te-or întreba,
Trimisu-le-am noi ceva?
Dar noi, dragă, te rugăm,
Tot lor să le spui,
Că noi le-am trimis lumini,
Lumini de luminat
Și flori de mirosat.
Cu firicele legate
Și cu lacrime spicate;
Cu chiți de busuioc,
Cu mult dor și cu mult foc.
Și cu chiți de peliniță,
Sărutare de guriță.
(Inform. Bârcea I. Ana)

Aceeași variantă o întâlnim și în Mărășești, cu deosebirea că i se mai adaugă versurile:

Scoală, (N), scoală,
Ieși afară-n pragul mare,
Glăsuiește-odată tare
La sătenii dumneatale.
Și roagă-i pe fiecare,
Să vină să-ți dea iertare,
Că azi e ziua cea mare.
E ziua de despărțire (…)
Dintr-o lume-n altă lume.
Glăsuiește-odată tare
Iar la toți ai dumneatale,
Să-și ude gura cu vin,
Că azi pleci și nu mai vini!
Să-și ude gura cu apă,
Că acu pleci direct la groapă!
Groapa e întunecată
Și nu mai vii niciodată,
Pân-la a doua venire,
Cum o vrea Domnul cu tine.
De-oi fi făcut mai mult bine,
Vei merge la-mpărăție;
De-oi fi făcut mai mult rău,
Va fi vai de veacul tău!
(Inform. Bîrcea I. Ana)

*

Alba-neagra. Acesta este numele unui joc de noroc. La altceva însă aș vrea să mă refer. Multe am înțeles, dar nici următorul caz nu-l pot înțelege. Poate-l înțelegeți Dumneavoastră!
botezObserv în ultima vreme, tot mai des, că la botezuri și nunți multe femei, ba chiar și nașele, se îmbracă în negru. Asta, atât la biserică, cât și la petrecerea propriu-zisă de acasă, ori de la local. De multe ori, când am văzut o femeie în doliu la o asemenea ceremonie, m-a trecut un fior prin tot corpul și puțin a lipsit să nu o întreb: „Ce vi s-a-ntâmplat? Cine a murit?”
Este în tradiția noastră românească și nu numai, ca doliul, durerea, decesul, să fie marcate prin culoarea neagră. La romani, în antichitate, era albastru. Am găsit însemnări în care se spunea că în evul mediu rochiile mireselor erau de culoare verde. Dacă la noi culoarea de doliu este negru, de ce să ne îmbrăcăm la botez sau la nuntă în negru? E moment de bucurie. De ce s-o umbrim?
La înmormântare ne îmbrăcăm în culoare de doliu, la botez și la nuntă ne îmbrăcăm într-o altă culoare, mai deschisă. Așa am înțeles eu. Tocmai de aceea nu înțeleg „moda” nouă!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a mai primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna dr. Rusu Maria din Turnu Severin și Doamna Trocan Maria din Lugoj, fiice ale satului Bârda: câte 200 de lei; Domnul Rolea Ion din Turnu Severin, fiu al satului Bârda: 150 de lei; Domnul Hora Gligore din München (Germania), fiu al satului Bârda, Domnul Saizu Valeriu din Turnu Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna Sfetcu Gheorghița din Craiova, fiică a satului Bârda, Domnul Bălu Constantin din Turnu Severin, fiu al satului Bârda, Domnul Șerban Ion din Craiova (DJ), Doamna Suciu Aurelia din Cluj-Napoca (CJ): câte 100 de lei; Domnul Ciolan Doru din Dudașul Cernețiului, fiu al satului Malovăț: 80 de lei; Doamna Lidia Pantazi din București: 65 de lei; Părintele pr. prof. univ. dr. Vasile Borca din Baia Mare (MM), Domnul Sain Petre din Topleț (CS), fiu al satului Bârda, Doamna Ivanovici Florica și Doamna Enache Maria, amândouă din București, Domnul Bojinescu Alexandru din Reșița (CS) și Domnul Ile Teodor din Sânnicolaul Mic (AR), fiu al satului Bârda: câte 50 de lei.
Pentru lucrările efectuate la biserici am primit câteva donații, astfel: Domnul col. Manolea Nicolae, Domnul Popescu Mihai, Domnul Ciurel Valentin, toți din Malovăț: câte 100 de lei; Domnul Ghilerdea Sevastian din Malovăț, Domnul Bobocea Savu și Bufan Dumitru, amândoi din Bârda: câte 50 de lei.
Domnul Bondoc Anton-Viorel din Malovăț a mai adăugat 150 de lei la contribuția de cult, totalizând până acum 200 de lei; Domnul Borcilă Șt. Ștefan din Malovăț a mai adăugat 50 de lei la contribuția de cult, totalizând până acum 100 de lei; Domnul col. Nicolae Manolea din Malovăț a mai adăugat 100 de lei, totalizând până acum 230 de lei; Doamna Luca Gica din Bârda a achitat 50 de lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Plăți. În această perioadă, am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 187 de lei poștei pentru colete; 50 de lei pentru curent electric; 800 de lei protoieriei pentru icoana hramului de la Bârda (,,Sf. Dumitru”); 141 de lei protoieriei pentru cărți; 697 lei pentru pâinea donată în august; 560 de lei pentru pâinea donată în septembrie; 73 de lei pentru fier-beton pentru aleea de la Malovăț; 225 de lei trei tablouri cu pr. I. Sfetcu pentru biserica de la Bârda; 3.550 de lei protoieriei pentru lumânări; 75 de lei băncii pentru comisioane; 250 de lei poștei pentru timbre poștale; 50 de lei lacul pentru poarta și troița de la Bârda; 55 de lei pentru ciocolata ce se donează copiilor de la Bârda; 1.019 lei pentru patru plase de Buzău, 30 saci de ciment și țevi pentru aleea de la Malovăț, cât și plăci pentru acoperișul Crucii Dragalinei; 720 de lei manopera pentru aleea de la Malovăț, precum și altele mai mici.

*

Lucrări la biserici. În această perioadă, am construit o alee de beton, de la poartă, până la intrarea în biserica de la Malovăț și până la troița eroilor. De asemenea, Domnul Luca Ion din Malovăț a făcut, gratuit, reparațiile tencuielilor și picturii bisericii din Malovăț.

Parohia Malovat

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 311, în „Armonii culturale”, Adjud, 2015 oct. 18, ediție on-line (http://armoniiculturale.ro); în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare (MM), 2015 oct. 19, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în „Observator”, Toronto (Canada), 2015, 23 oct., ediție și on-line (http://www.observatorul.com); Islamizarea Europei, în „Națiunea”, București, 2015, 19 oct., ediție și on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); în „Omniscop”, Craiova, 2015, 10 oct., ediție on-line (http://www.omniscop.ro); Poezia Dor de Dumnezeu a fost pusă pe muzică și imagine de Domnul Adrian Daniel și lansată pe Youtub (https://www.youtube.com). Coloana sonoră aparține lui Shaman Arrazando din filmul The Last of the Mohicans.
În ședința din 25 oct., consiliul parohial al parohiei noastre a hotărât să retipărim cartea preotului Dvs., Călăuză biblică, în 400 de exemplare, pentru a dona câte un exemplar tuturor familiilor parohiei noastre, ca și acelor credincioși din afara parohiei, care au ajutat parohia noastră cu cel puțin 50 de lei în perioada 1 dec. 2014 – 30 nov. 2015. Unde-i ordin, nu-i tocmeală!

*

Botezuri. Cununii. Înmormântări. În ziua de 18 octombrie am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Borcilă Gabriel-Cătălin, fiul Domnului Borcilă Șt. Ștefan și al Doamnei Borcilă Ionela din Malovăț. Să le trăiască!
În ziua de 17 oct. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Tănase Aurel din Bârda și Domnișoara Catalinoiu Geta-Dana din Plopi (MH). Dumnezeu să le ajute!
În ziua de 20 oct. am oficiat slujba înmormântării pentru Mema Grigore (82 de ani) din Severin, adus în Bârda, iar în ziua de 27 oct. pentru Crăciunescu Margareta (88 de ani) din Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!

*

Program. În cursul lunii noiembrie, avem următorul program de slujbe: 1 nov. (Bârda); 7 nov. (Malovăț – Bârda); 8 nov. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 14 nov. (Malovăț – Bârda); 15 nov. (Bârda); 19 nov. (spovediri și împărtășiri în Bârda, la biserică și în sat); 20 nov. (spovediri și împărtășiri în Malovăț, la biserică și în sat);21 nov. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 22 nov. (Malovăț); 28 nov. (Malovăț-Bârda); 30 nov. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724.99.80.86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: