Să vii şi să mă iei
dintre culori surori,
dintre cuvinte cu alint…
Şi oare ce-aş visa
dacă-aş dormi aici la voi,
în odaia cu fereastra spre zăvoi?
Poate-aş vedea cum s-au furat
pagini de glorie din istorie…
Hrăneşte-mă cu-o veste bună,
nu mă răni cu-o veste rea:
Poate cântări umbra şi plânsul cineva?
Navighez printre cuvinte
ca printre stânci,
ca prin ape adânci…
Nevăzutul Creator
îmi pune-n cale îndreptări
şi suişuri dulci…
Mă soarbe orizontul c-un ceva anume,
frunza verde-n ram şi zborul,
setea gândului şi dorul…
– Te văd gândind la multe şi mărunte…
– Ba nu, privesc doar pe fereastră:
viţelul, fiul vacii, se dă după găini prin curte.
This entry was posted on Joi, 19 noiembrie 2015 at 8:11 pm and is filed under Arte, Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 