Cu capu-n nori

Vitelul_Ion Georgescu-Muscel

„Viţelul” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Să vii şi să mă iei
dintre culori surori,
dintre cuvinte cu alint…
Şi oare ce-aş visa
dacă-aş dormi aici la voi,
în odaia cu fereastra spre zăvoi?
Poate-aş vedea cum s-au furat
pagini de glorie din istorie…
Hrăneşte-mă cu-o veste bună,
nu mă răni cu-o veste rea:
Poate cântări umbra şi plânsul cineva?
Navighez printre cuvinte
ca printre stânci,
ca prin ape adânci…
Nevăzutul Creator
îmi pune-n cale îndreptări
şi suişuri dulci…
Mă soarbe orizontul c-un ceva anume,
frunza verde-n ram şi zborul,
setea gândului şi dorul…
– Te văd gândind la multe şi mărunte…
– Ba nu, privesc doar pe fereastră:
viţelul, fiul vacii, se dă după găini prin curte.

Baden / noiembrie 2015

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: