Indignare

Lacul fara fund_Ion Georgescu-Muscel

„Lacul fără fund” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Nu-mi sune ceasul, nu mă-ndemne ora
să spun tot ce-am de spus și cum privesc eu lumea…
Nu-s doar molâu, blajin și blând –
În mâlul lacului din mine, în străfund,
dai pe alocuri și de pietre colțuroase…
Se enervează mustu-n damigene
și-n mine crește-amarnic indignarea –
Ce neam legat de țară eram odinioară
și ce calice inimi dirigă și măsoară!
Unde-s acum cărări ce duc la gară,
poteci printre tulpini de pin spre un izvor…
Cum au pierit din cântec frunza verde
și cuvântul „dor”…
Noiembrie presară silabe de tristețe
peste octombrie de jar și de culoare –
Citesc urcuș spre o speranță când privesc un deal,
gârle din Valahia și râuri din Ardeal…
Dar imne de credință, hori mândre – cum s-au dus:
Ce poezie a durerii trebuie să fie-n privirea lui Iisus!

Baden / noiembrie 2015

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: