Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 313 (1-15 noiembrie)

Biserica Nasterea Domnului_Cluj

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Ecouri de la Athos. Evenimentele petrecute în ultimele săptămâni în țara noastră și în Europa nu au rămas neobservate nici la Muntele Athos. Obștea de călugări români de acolo au adresat o scrisoare poporului român, plină de înțelepciune, de credință și de patriotism. O redăm mai jos, socotind-o de mare importanță pentru fiecare dintre noi în aceste vremuri, dar mai ales acum, la început de post:

Iubiți frați întru Hristos, cu multă întristare vă adresăm aceste cuvinte, văzând pericolul și durerea prin care trece poporul român în aceste zile. Deși cu trupul departe de țară, cu rugăciunile noastre nu ne-am despărțit niciodată de neamul în mijlocul căruia ne-am născut, încât acum nu putem să tăcem și să rămânem nepăsători în fața momentului de răscruce prin care iarăși trece poporul român în istoria sa. Ne referim la mișcările stradale, în care revolta oamenilor faţă de decăderea la care a ajuns din multe puncte de vedere societatea românească este dirijată de forțe ostile țării împotriva stăpânirii statului și a Bisericii noastre. Desigur că nu Dumnezeu este în spatele acestora, ci mai curând oameni care urăsc poporul român și credința sa creștin-ortodoxă și se folosesc de acest moment pentru a produce mai multă tulburare și a găsi astfel prilejul instituirii unei noi ordini, antihristice, în lumea românească, cum a fost cea din perioada de glorie a bolșevismului în România. Căci numai atunci s-a mai întâmplat ca provocatorii să ațâțe mulțimea împotriva Bisericii lui Hristos, cum am auzit că s-a petrecut în ultimele zile. Așadar, nenorocirile în urma cărora au murit mai mulți oameni, iar alții sunt încă între viață și moarte, sunt folosite astăzi, în chip murdar, ca pretext, pentru a aduce alte suferințe, dureri și întristări peste neamul nostru cel atât de necăjit. Poate nu este deloc întâmplătoare asemănarea revoltei din aceste zile din București cu revoltele care în ultimii ani au condus la vărsări de sânge, războaie, sărăcie și refugiați în mai multe țări ale lumii, chiar în unele state învecinate nouă, cum este Ucraina. Cei care ies acum în stradă trebuie să aibă în vedere că este destul de probabil ca acolo să ajungem și noi în aceste vremuri, în care orice scânteie este suficientă pentru a aprinde focul ce mocnește astăzi în lume.
La Casiel_foto_Delia FloreaAm nădăjduit cu toții după 1990 la o înnoire a lumii românești, la o schimbare în bine a tuturor așezămintelor statului român, însă ce schimbări au adus toate mișcările stradale adesea manipulate de unii și de alții! Am spune că am devenit din ce în ce mai săraci, milioane de români au luat drumul pribegiei, căutând să-și câștige existența în alte părți ale lumii, sute de mii de copii au rămas fără părinți, cu suferința sufletească specifică orfanilor, bolile grave fac ravagii, iar moralitatea poporului a scăzut din ce în ce mai mult. Din păcate, schimbarea la care ne-am așteptat atunci cu multă nădejde și entuziasm nu a venit și nici nu putea veni prin ieșiri în stradă și proteste de acest fel, cât timp nu am înțeles că nimic nu se poate schimba în bine în lume, dacă nu se realizează o înnoire sufletească a fiecăruia dintre noi, schimbarea lăuntrică a noastră prin lepădarea omului vechi, a omului care a slujit prin patimile sale stăpânitorului lumii acesteia, tatălui fărădelegii. Cum poate birui Dumnezeu și lumea să fie mai bună, atâta timp cât noi nu devenim mai asemenea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a jertfit pentru noi, ci, prin faptele noastre, ne asemănăm mai mult cu vrăjmașul lui Dumnezeu, cel care a adus și aduce tot răul în lume, căci este urâtor și ucigător de oameni dintru început (Ioan, 8, 44). Milioanele de avorturi, desfrânările de tot felul, minciunile și hoțiile, dar mai ales necredința care au pătruns în popor cu concursul celei mai mari părți a mass-mediei, îndeosebi a televiziunilor, nu ne îngăduie să avem o soartă mai bună și nici nu ar trebui să o așteptăm, cât timp continuăm la fel. Ceea ce se întâmplă astăzi, ieșirea în stradă a unora pentru a arăta cu degetul pe ceilalți, fără să vadă sau să-și asume fiecare propriile greșeli pentru starea de fapt la care am ajuns ca popor, este o încununare a întregului rău în care s-a cufundat lumea românească în anii care au trecut. Având în vedere toate acestea, ne îngăduim să adresăm acest cuvânt către poporul român, cu gândul că, dacă vom tăcea acum, și pietrele vor striga, iar noi nu vrem să ne facem părtași astfel, prin tăcerea noastră, la urgiile care ar putea să vină peste neamul nostru, peste poporul dreptcredincios român. În primul rând, sfințiilor voastre, preoții Domnului, ne adresăm, rugându-vă să înmulțiți întreaga lucrare liturgică, prin mai multe Sfinte Liturghii, prin slujirea cât mai multor Sfinte Taine și ierurgii, căci acestea atrag și înmulțesc lucrarea harului Sfântului Duh în lume. Dar trebuie să avem în vedere că la fel de important este să ne curățăm conștiințele prin pocăință și prin spovedanie sinceră și așa să aducem Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii, căci Dumnezeu nu primește jertfe din mâini necurate. De asemenea, este foarte important să spovedim credincioșii cu mult mai des, şi nu numai în perioada posturilor, căci oamenii împovărați de păcate se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu în răstimpurile dintre posturi, suficient ca viața lor creștină să devină tot mai formală. Să ne rugăm cu conștiința că noi, cei din cinul preoțesc și monahal, suntem primii vinovați pentru că mulți din poporul nostru s-au înstrăinat atât de mult de Dumnezeu astăzi. Viața lor a ajuns suficient de secularizată, încât cu greu ar mai putea fi deosebită de viața unui ateu sau a unui păgân. Poate că dacă noi am fi luminat mai mult în lume prin slujirea Domnului, printr-o viață de evlavie și rugăciune, mult mai mulți dintre români nu s-ar fi adâncit într-o măsură atât de mare pe o cale care îi îndepărtează de BunulDumnezeu.
la Mn. Casiel_foto_Delia FloreaCreștinilor, care umpleți locașurile sfintelor biserici de-a lungul anului și aveți conștiința că din mâna Domnului vine tot binele, vă îndemnăm să întăriți postul și rugăciunea, să înmulțiți faptele de milostenie și pocăința, să vă spovediți mai des și cu frică și cutremur să vă apropiați de Dumnezeieștile Taine, împărtășindu-vă cu Trupul și Sângele lui Hristos, căci fără El nu putem să facem nimic (Ioan 15, 5). Pentru voi, cei care în anii din urmă v-ați adâncit în păcate grele, ne rugăm Bunului Dumnezeu, ca să vă lumineze conștiința, încredințându-vă sufletește că toate aceste păcate, prin spovedanie și prin urmarea unui canon de pocăință, El Însuși le va șterge pentru jertfa Fiului Său, Iisus Hristos. Ne gândim mai ales la cei care ați făcut fapte care atrag mult mânia și pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului, cum sunt avorturile și crimele, desfrânările dobitocești și nedreptățile, care aduc multă suferință aproapelui, copiilor, celor săraci și în strâmtorări de tot felul. Domnul, cel îndelung răbdător, ne așteaptă, numai să găsim doctorul sufletului nostru, preotul căruia să-i mărturisim aceste păcate și prin mâna căruia să primim iertarea de la Hristos. Celor care, ca şi noi, vă trageți din aceeași rădăcină creștină a poporului român, botezați în numele Sfintei Treimi, dar prin care astăzi se lucrează această tulburare ce vine asupra neamului nostru și a Bisericii, vă amintim că orice păcat i se iartă omului după cuvântul Mântuitorului, numai cel împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici aici pe pământ și nici în cer (Matei, 12, 31). Nu vă gândiți la plata pe care o veți primi pentru că v-ați luptat împotriva lui Hristos și a poporului dreptcredincios român, căci degrabă vă va ajunge pedeapsa Domnului, nu altfel, decât prin faptul că vă va părăsi în mâinile celui căruia îi slujiți, diavolul, care este ucigător de oameni dintru început. El nu răsplătește altfel, decât prin tulburări sufletești și mintale, prin divorțuri și necazuri, prin boli necruțătoare și moartea fără nădejdea învierii. După ce vă va folosi, pe alții îi va lua în locul vostru ca să-i slujească, amăgindu-i ca și pe voi cu banii, cu puterea sau cu satisfacerea cine știe cărei patimi. Nu vă amăgiți, căci nimeni din cei care s-au luptat împotriva adevărului lui Dumnezeu, nu a avut viața frumoasă pe care o aștepta. Domnul vă așteaptă să vă întoarceți la El cu pocăință, cum L-a așteptat pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut. Acesta nu a înțeles marea milostivire a lui Dumnezeu şi, din mândrie, s-a supus încă o dată celui rău, sinucigându-se, fără să se folosească de cei 30 de arginți, pe care i-a primit pentru fărădelegea sa. De asemenea, tuturor celor care în aceste zile din neștiință, dar cu bune intenții, vă alăturați celor care produc atâta tulburare, trebuie să vă spunem că fără să vreți vă faceți părtași la toate păcatele lor, împărtășind același blestem al fărădelegii. Mai degrabă, dacă chiar vreți mai mult bine pentru neamul nostru, căutați cu discernământ la cele ce se petrec și stați deoparte, dacă nu puteți să împiedicați provocările şi manipulările celor plătiți pentru a face aceasta sau sunt înșelați de cel rău.
Codreni_2_ foto_Delia FloreaIubiți dreptcredincioși ortodocși români, la un sfert de veac de la căderea regimului comunist, deși atunci am crezut că o soartă mai bună va aștepta poporul român, ne aflăm într-un moment de răscruce, poate cu mult mai grav decât la anul 1990. Nu am fi părăsit pacea rugăciunilor noastre, dacă nu am realiza pericolul prin care trece astăzi lumea românească. Este, din păcate, un moment de criză, ca rezultat al păcatelor în care ne-am adâncit, ca neam, în toți acești ani, păcate pentru care fiecare dintre noi poartă partea lui de vină. Dacă vom pleca cu gândul că noi suntem vinovați, ci nu alții, cu siguranță mai este o șansă de a ne putea izbăvi, făcând pocăință. Să încercăm, așadar, fiecare după putință, să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, căci nu este rugăciune a Bisericii care să atragă mai mult mila lui Dumnezeu, decât o face jertfa cea nesângeroasă a lui Hristos. Să nu uităm, însă, să aducem prescura noastră ca semn văzut al jertfirii vieţii noastre lui Dumnezeu. Să prelungim apoi orele de rugăciune, cititul la Psaltire, să adâncim mai mult postul și să ne păzim conștiința și limba de la judecata aproapelui, căci avem nădejde că toate acestea împlinindu-le cu mărime de suflet, alături de cele amintite anterior, pentru rugăciunile Maicii Domnului, ale tuturor Sfinților Lui, dar și ale Sfinților și Mărturisitorilor neamului nostru, Domnul ne va mântui din aceste încercări prin care trece astăzi poporul nostru. Să ne dea Bunul Dumnezeu discernământ, ca să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva aproapelui nostru, nici a stăpânirilor, după cum ne învață Evanghelia, ci împotriva duhurilor răutății, a patimilor prin care cel rău spurcă lumea și ne trage în jos. Să ne ajute Hristos ca aceste evenimente triste, care premerg postul Nașterii Domnului, să fie pricină pentru trezvie și pocăință, acum, în al doisprezecelea ceas, iar tot răul pe care vrăjmașii lui Hristos vor să-l aducă peste țara noastră să se transforme astfel, cu harul lui Dumnezeu, într-un început al unei reale schimbări a neamului nostru aflat în fața judecății istoriei, dar mai cu seamă a Domnului și Dumnezeului nostru, Iisus Hristos.
Aceasta este mărturia părinților români din Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul MunteAthos, la anul mântuirii 2015, ziua a 8-a a lunii lui noiembrie, la prăznuirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

*

De Ziua Armatei. În urmă cu câteva zile, a avut loc Ziua Armatei Române (25 octombrie). În cinstea acestui eveniment dedicat unei instituții de maximă importanță a poporului român, redăm o poezie publicată o singură dată, în 1929, în care se vorbește de o luptă sângeroasă purtată de armata română, mai precis Regimentul 43/59 Infanterie, în Primul Război Mondial. Se va vedea aici și prezența unui preot ortodox român. Poezia se intitulează: POPA DIN DEALUL SĂREI. Iat-o:

Aciolaţi pe dealul Sărei, într-un ungher de ţintirim,
Aveam poruncă hotărâtă să ţinem piept ori să murim.
Pe după cruci pitiţi cu toţii, trântiţi pe brânci, sau în genunchi,
Trăgeam în văile deschise din gropile pleşuvei muchi…

În spate, satul gol de oameni, pe brâna coastei se pierdea;
Doar popa singur rămăsese – şi tot urca de ne vedea.
Era un om voinic şi tânăr, cu nişte ochi adânci, frumoşi,
Vorbea cu noi de biata ţară, ne povestea despre strămoşi
Şi-nsufleţindu-ne întruna cu focul dragostei de neam,
Ne trimitea chiar el la luptă, iar noi voioşi ne supuneam…
… Dar cum nu mai putea să suie din sat în vârf de-atâtea ploi,
S-a hotărât ca să rămâie şi s-a mutat în deal la noi…
Şi-a luat la el numai o carte şi-mpărtăşanie în potir
Şi nu se mai clintea acuma din sângerosul cimitir…
Toţi câţi cădeau de gloanţe pe pieptul lui se sprijineau,
El îi grijea cu Sfânta Taină și-i mângâia până mureau…
Vrășmaşul, zăticnit din cale, turbat, că nu răzbeşte sus,
Aduse grabnic patru tunuri şi ţintă drept în noi le-a pus,
Le-a înţepenit pe temelie, le-a potrivit, ochind, şi-apoi,
Afară din bătaia noastră, a început să tragă-n noi…
Deşi vedeam din vârf cu ochii venind pieirea negreşit,
Şedeam, căci n-aveam decât puşca şi-un pumn de gloanţe pe sfârşit.

… A fost apoi un iad şi-o moarte, cu toţi vorbeam să nu mai stăm.
Cei slabi de îngeri dau să fugă şi mulţi spuneau să ne predăm…
Atuncea Popa, ca o fiară, sări din şanţ, răcnind cumplit,
Ne fulgera cu vorbe grele, ne ruşina şi ne-a oprit.
Ne-a pus să îngenunchem, sub schije, în sânge proaspăt şi noroi
Şi ne-a jurat pe Sfânta Cruce un pas să nu dăm înapoi…
Pe fiecare om în parte apoi ne-a binecuvântat
Şi, răsădindu-ne alt suflet, ne-a rânduit iar la luptat.

Stam ziua pân-la brâu în apă, pitiţi în şanţ cu el la rând;
Curgeau ghiulele puzderii pe capul nostru şuierând.
Când răbuvneau, lovind pământul şi-l sfredeleau vijelios,
Ne ridicau din şanţ cu totul şi ne svârleau în vale jos…
Era atâta-ncrâncenare, atât potop de fier şi foc,
Că dezgropa din groapă morţii şi ne-ngropa pe noi la loc,
Dar seara, când cerca duşmanul să urce dealul, înviam,
Trăgeam şi noi în carne vie şi valmeş îi rostogoleam!…

Cinci zile ne-am bătut ca leii cu Popa-n frunte când, blestem,
O schijă l-a plesnit în coaste, şi-a mai trântit vreo patru ghem!…
El, pipăindu-şi paşnic rana, văzu că totul s-a sfârşit,
Şi, liniştit, cerând potirul, el singur s-a împărtăşit.
Apoi, senin, plecându-şi ochii, muri pe braţe de soldaţi…
Cuvântul său din urmă fuse: „Cu nici un chip nu vă predaţi!
Copii, luptaţi fără de teamă, cu noi e însuşi Dumnezeu…!”
… Şi nu mai ştiu nimic în urmă, c-atunci am fost rănit şi eu!…
Dar azi, când cineva mă-ntreabă, mărturisesc cinstit şi drept
Că fără Popa de la Sare, noi nu ţineam acolo piept!…

(din vol. pr. D. Brumuşescu, În toiul luptelor, Bucureşti, Tiparul Oltenia, 1929)

25 oct. 2015_Baia Mare_foto_Gelu Dragos

*

File de jurnal – 29 oct. 1981. Am vorbit cu colegul meu S. A. Mi-a povestit că-n comuna lor au probleme serioase cu primarul. Acesta este poet într-ale agriculturii, dar bine înfipt într-ale politicii. Zilele trecute, tractoriștii de acolo l-au rugat să nu-i mai pună să semene grâu pe coastele dealurilor, pe locuri foarte accidentate, fiindcă se vor răsturna combinele la secerat. Primarul le-a spus: „Nu purtați voi grijă! Vedeți armata asta de profesori și învățători de la școlile din comună? Ei, bine! Să nu-mi mai ziceți voi mie pe nume, dacă nu-i veți vedea la vară secerând grâul de pe coaste cu secera și aducându-l cu brațele la combină! (…)”.
Am plecat la Cluj, la Domnul Ștefan Pascu. În tren, între Filiași și Târgu Jiu, am stat pe coridor și am discutat cu un militar. Își făcea stagiul ca genist la minele de la Petroșani. Mi-a spus că evenimentele de la Motru au avut ecou puternic în minele de pe Valea Jiului. Minerii de acolo sunt însă bine alimentați, începând de la grevele de acum doi ani de acolo, astfel încât, în privința aceasta, ei n-au avut motive „personale” ca să se ridice. În schimb, au întrerupt lucrul și, cu 25 de autobuze, au plecat spre Motru, în sprijinul ortacilor de acolo. Au fost determinați însă de securitate să se întoarcă și au înțeles. Militarul mi-a vorbit de condițiile deosebit de grele în care se lucrează în mină. Și acum se lucrează tot cu mijloacele și metodele clasice și rudimentare de forare. După ce se fac explozii în abataje, minerii încarcă minereul cu lopețile, manual. Au loc numeroase prăbușiri, minerii cad striviți de bolovani, fără drept de apel. Totul, pentru plan și producție, în ceea ce privește condițiile de lucru și de securitate a muncii, cât mai puțin. Pentru a se suplini munca minerilor lipsă, în mină au fost introduse regimente întregi de soldați în termen. Pentru munca prestată, li se dă și lor, ca persoane, câte o mie de lei, restul revine unității militare.

*

Folclor din Mehedinți (LXXIX). Continuăm să prezentăm bocetul și ritualul înmormântării din nordul județului Mehedinți:

Aceeași variantă o întâlnim și în Mărășești, cu deosebirea că i se mai adaugă versurile:

Scoală (N), scoală,
Ieși afară-n pragul mare,
Glăsuiește-o dată tare,
La sătenii dumneatale
Și roagă-i pe fiecare
Să vină să-ți dea iertare,
Că azi e ziua cea mare!
Și-i ziua de despărțire,
Când te duci cu al tău nume
Dintr-o lume-n altă lume.
Glăsuiește-o dată tare,
Iar la toți ai dumneatale,
Să-și ude gura cu vin,
Că azi pleci și nu mai vini!
Să-ți ude gura cu apă,
Că acu pleci drept la groapă.
Groapa e întunecată
Și nu mai vii niciodată,
Pân-la a doua venire,
Cum o vrea Domnul cu tine.
De-oi fi făcut mai mult bine,
Vei merge la-mpărăție;
De-oi fi făcut mai mult rău,
Va fi vai de veacul tău!”

(Inform. Bârcea I. Ana)

Dacă mortul a fost tânăr, căsătorit sau nu, i se face brad. Acesta constă dintr-o prăjină lungă, în vârful căreia se prinde o creangă de brad verde, împodobită cu flori și hârtie colorată, întocmai ca bradul de la nuntă. E de preferat ca prăjina însăși să fie de brad, lăsându-i-se vârful verde. La aducerea bradului, bocitoarele cântă:

– Bradule, brăduțule,
Cine mi ți-a poruncit,
Din munte de-ai coborât?
– Iată, (N) mi-a poruncit,
Din munte de-am coborât,
Că a zis că mă sădește
În grădină, la fereastră,
La mine să se umbrească,
Că am umbrița mai deasă!
Dar hoțul m-a mințit,
De coajă m-o jupuit,
Până jos la rădăcină,
Și mi-o pus foc de tămâie,
De care nu-mi place mie!
Iară mai pe la mijloc,
Mi-a pus chiți de busuioc.
Și mai jos, la crengurele,
Mi-a pus chiți de ocheșele,
Mare foc și mare jele
De tinerețele mele!

(Inform. Bârcea I. Ana).

O variantă asemănătoare se cântă și în Bârâiac, dar nu „la aducerea” bradului, ci „la împodobirea” acestuia:

– Bradule, brăduțule,
Cine ție ți-a cricit,
Din munte de-ai coborât?
Din munte, din loc pietros,
La noi, unde nu-i frumos?
– Iată, (N) mi-a cricit,
Aicea de-am coborât!
O zis că mă sădește
În grădină, la fereastră,
Ca pe-o floare boierească!
Dar el m-a mințit
Și m-a adus la o oaste mare,
Mă scoate din sat afară.
La o margine de sat,
La un mormințel săpat
Și îmi dă fum de tămâie,
Care nu-mi place mie.
Cetina se vestejește
Și (N) să putrezește!

(Inform. Bărbuț P. Elena).

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Giurescu Liviu-Mihai din Turnu Severin: 200 de lei; Doamna dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș: încă 50 lei.
Domnul Mănescu C. Constantin din Malovăț a mai adăugat 100 de lei pentru contribuția de cult, totalizând 200 de lei; Domnul Motreanu Vasile din Malovăț a mai adăugat 100 de lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum: 115 lei.
Dumnezeu să le răsplătească!

*

În cursul lunii octombrie, am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 4 oct. (Bârda): 100 de pâini; 11 oct. (Malovăț): 200 de pâini; 18 oct. (Bârda): 90 de pâini; 25 oct. (Malovăț): 210 pâini. Așadar, în luna octombrie am donat 600 de pâini. În zilele de 14 și 26 octombrie, brutarul nu ne-a adus pâine. Pur și simplu, a făcut-o de… oaie! Copiilor li s-a donat și ciocolată.

*

Festivități. Universitatea din București a adresat o invitație oficială preotului Dvs. de a participa la festivitatea de decernare a titlului de doctor honoris causa prof. univ. dr. Wolfgang Mieder de la Universitatea dinVermont (S.U.A.) de pe 26 noiembrie.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, sau a descoperit altele publicate mai de mult, astfel: Învățământul la distanță, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6501 (14 oct.), p. 4; Tragedia siriană, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6507 (22 oct.), p. 5; Performanță fără Zdreanță, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6516 (4 nov.), p. 4; Dărâmătorii de biserici, în „Apollon”, Urziceni, an. IX (2015), 11 (nov.), p. 10, ediție și on-line (www.revista apollon.ro); Educația sexuală, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6510 (27 oct.), p. 4; în „Apollon”, 2015, 11 (nov.), p. 16, ediție și on-line (www.revista apollon.ro); „Scrisoare pastorală” – 313, în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2015 nov. 8, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Cangrena socială, în „Națiunea”, București, 2015, 10 nov., ediție și on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Bocetul și ritualul înmormântării în nordul județului Mehedinți, în „Națiunea”, București, 2015, 10 nov., ediție și on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); In memoriam: Adrian Păunescu, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6525 (17 nov.), p. 5; Studii şi materiale privind patrologia publicate în revista „Studii Teologice” (1929-2004), Mitropolia Olteniei”, an. LXI (2009), nr. 5-8 (mai-aug.), pp. 91-125; Scrisoare către Eminescu (I), în „Vavivov”, 2008, 27 sept., ediție on-line (http://www.vavivov.com); Un articol de gl. mr. (rtg.) conf. univ. dr. Ilie Gorjan, intitulat Dumitru Bălașa, un Deceneu al zilelor noastre, face comentarii ample asupra lucrării părintelui De la Zamolxe la Iisus Hristos, pe care i-a publicat-o parohia noastră (a se vedea articolul în „Adevărul despre daci”, 2014, sept. 8, ediție on-line (http://adevaruldespredaci.ro); Igiena, anatomia și fiziologia omului? Nu! Educația sexuală…, în „Buciumul”, Cernăuți (Ucraina), 2015, 7 oct., ediție și on-line (http://www.buciumul.ro); N. Tomoniu, Blestemul lui Dan Vodă, la mânăstirea Tismana? în „Gorjeanul”, Târgu Jiu, 15 septembrie 2010, ediție și on-line (http://www.gorjeanul.ro).
Am descoperit prezentări făcute de către Doamna Pușa Roth la următoarele cărți publicate de către parohia noastră în anii trecuți: Gheorghe Duncea, Tudor Vladimirescu, aşa cum l-am cunoscut; Sf. Irineu al Lyonului, Cuvânt împotriva ereziilor; prof. dr. Constantin Negreanu, Istoria proverbului românesc; pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Sfintele Taine și proverbele românești; pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia revistei „Biserica Ortodoxă Română” (1874–2004), vol. I; pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Urme; Profeții privind România; Colinde din Transilvania, vol. IV; pr. prof. dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia revistei „Ortodoxia” (1949–2008); Viețile sfinților, vol. II; Anton Pann, De la lume adunate și iarăși la lume date…; Al. Stănciulescu-Bârda, Nicolae Iorga. Concepția istorică; pr. prof. dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia revistei „Studii Teologice” (1929–2008) (vezi publicația on-line Libersaspun.3netmedia.ro, 2012, aug.1).

*

Am predat fabricii de lumânări a Episcopiei cantitatea de 180 kg ceară, rezultată din resturile de lumânări, pe care le-a topit Doamna Ivașcu Domnica.

*

Botezuri. Cununii. În ziua de 8 noiembrie, am oficiat Taina Sf. Botez pentru Ciobanu Andrei-Marian, fiul Domnului Ciobanu Ion și al Doamnei Ciobanu Ana-Maria din Malovăț. Să le trăiască!
În ziua de 7 noiembrie, am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Postelnicu Cătălin-Severică din Turnu Severin și Domnișoara Pirici Florentina-Cerasela-Giuliana din Malovăț. Dumnezeu să le ajute!

 123

*

Program. În cursul lunii decembrie, avem următorul program de slujbe: 5 dec. (Malovăț – Bârda); 6 dec. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 12 dec. (Malovăț – Bârda); 13 dec. (Bârda); 17 dec. (spovediri și împărtășiri în Bârda, la biserică și în sat); 18 dec. (spovediri și împărtășiri în Malovăț, la biserică și în sat); 19, 21, 22 dec. (colindul cu Icoana în Malovăț); 20 dec. (Malovăț); 23, 24 dec. (colindul cu Icoana în Bârda); 25 dec. (Malovăț); 26 dec. (Bârda); 27 dec. (Bârda).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724.99.80.86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

One Response to Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 313 (1-15 noiembrie)

  1. […] XIV (2015), nr. 313 (1-15 noiembrie). Pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA. https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2015/11/21/scrisoare-pastorala-foaie-periodica-gra… De Ziua Armatei. În urmă cu câteva zile, a avut loc Ziua Armatei Române (25 octombrie). În […]

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: