Orizont

Toamna romaneasca_Ion Georgescu-Muscel

„Toamnă românească” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Până unde, până când,
plec din mine, plec din gând…
Dialog de tăceri despre ziua de ieri,
speranță de pâine pentru ziua de mâine…
Ia-mă de mână, clipă,
pune-mi subsuoară aripă –
Ard păduri în vâlvătăi de culoare,
toamna, sosită c-un tren de noapte,
în zori, ne pune-n mirare…
Dar bate-un vânt scelerat din Orient
cu vești de cuțit și de steaguri negre;
e-așa o prigonire de Iisus
cum numai în coșmare se-ntrevede…
Pe-un cer de un albastru curajos
se întretaie norii tren și norii gară,
în timp ce unii par a sta pe loc –
alții cu grabă înainte se strecoară…
Vor fi furtuni (că au mai fost),
ruinele vorbesc de tinereți trecute –
bătrânei de la poartă-i citesc printre riduri
nurii ei de fată-ntre proaspete ziduri –
au trebuit de-atunci să se scurgă la vale
două lungi războaie mondiale…
O, de ar zice Domnul „Mă-ndur!”
Se va țese deasupra lumii azur!
De unde atâta spirit rebel? –
că chiar de-avem graiuri diferite,
plângem la fel…

Baden / noiembrie 2015

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: