Privind la poze

„Aranjament de toamnă” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

O, ce fără rost exist, acum, fără de tine,
Şi ce greu de crezut c-aş fi fost cândva fericit!
Amintirea de tine trăieşte cu trup în inima mea,
Ca o pajişte-nchisă cu grijă-ntre zile şi nopţi.
Te culeg fericită, zâmbind, din teancul de poze –
Şi ce-ncrezător m-arătam lângă tine, fiind!
Ce-i viaţa, ce-i soarta? – când şi peste mine se abat
Tristeţi şi aleanuri, ca frunzele toamnei în crânguri…
Sau timpul acesta e beat?!
Până mai ieri mă simţeam în lume că sunt,
Acum, mă văd hoinărind numai ca gând –
Un gând cu tăiş ascuţit, când nu dau de tine…
O, ne-nţeleptul de mine, cine sunt eu?
Câte zări mă separă de clipe trăite-mpreună?!
De-aş fi o părere, nu gând care să doară –
La rându-i, şi ei, numai să i se pară.

Baden, noiembrie 2009