Nevoia de răspuns

Trecut-au anii

„Trecut-au anii” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Zăvoaie de cuvinte-sălcii
Şi lunci de cuvinte-arini –
Le pritocesc în candide versuri
Şi le fac pentru mine grădini.
Dau chip la trăiri adormite
(Geografii de-amintiri parcurse la pas)
Mă hrănesc din istorii cu tâlc şi cu haz –
Atât se cuvine, atât mi-a rămas…
Mă miram, în pruncie, cum dascălul meu
Prelungea o lectură cu-atâta poveste…
Când noi nu puteam comenta nici un rând
Despre ce-a fost, despre ce este.
Am vârsta zidită cu tomuri nescrise
Şi-aş vrea să mă semăn prin brazde de linişti,
Prin suflete cu fereastra deschisă,
În chip de alean la durutele clipe.
Adun un elan, împletesc aşteptări,
Pun în ramă o sfântă părere de rău,
Ascult ce-mi şopteşte-o petală de nor,
Sau trag un zăvor la un cântec de dor.
Când toate sunt puse, poemul respiră –
Ca mânz nou-născut se saltă-n picioare,
Se zvântă la soare şi dă a nechez –
(Un mugure-n suflet plezneşte în floare!)
Vreau să-mpart bucuria, pe net, c-un prieten;
Îl salut şi aştept să-mi primească oferta,
Dar mi-nchide traseul cu un „sign out” –
Traduc într-o clipă răspunsul pe loc:
„Duu-te în biată! Duu-te-n noroc!”

Baden, ianuarie 2010

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: