Sunt ca o pasăre cu o aripă lipsă
Căci cea de-a dreapta mi-erai tu,
Trudita mea plecată-n lut!
Cu cea rămasă-abia mai vâslesc
Prin anotimpuri şi prin amintiri.
Şi nu mai zburd prin viaţă, mă deprind
Cu mers pedestru până-n prag de vis…
Acolo-i cineva la barieră
Ce ştie tot din ce tu ai trăit
Are un computer setat cu zece la plus infinit.
Îl las pe Domnul să dorească pentru mine,
Să-mi pună-n faţă drum fără capcane…
Plivesc grădina vieţii şi aştept
Ca într-o bună dimineaţă să se nască,
Din ciotul aripii căzute, un mugur de speranţă.
This entry was posted on Joi, 17 decembrie 2015 at 9:29 pm and is filed under Arte, Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.