Nelinişti

Emilia Damian Tudosede Emilia DAMIAN TUDOSE
(28 apr. 1937 – 13 nov. 2015)

Când mă gândesc la tine, şi cerul se-nfioară,
Iar tu, blândă chemare, stăruitor mi-apari
Şi iar te simt aproape, ţesut parcă din umbre,
Sub văluri de fioruri suspini, apoi dispari.

Amurgul se aşterne cu-ngrijorări de moarte
Şi fiecare-şi poartă cununa de scaieţi,
La gândul nemuririi croim ceruri albastre,
Sub veşnica lumină visată de poeţi.

Atât de dulce-i viaţa de Domnul hărăzită,
Încât zburdăm năvalnic, nebănuind nimic,
Uităm menirea noastră sub clopotul urgiei,
Sub tirurile vieţii se stinge un amic.

În nopţile de veghe, de-aduceri-aminte,
Mă umplu de nelinişti, de zbucium şi de dor,
Stăpân pare doar visul, incert ca viaţa noastră
Cu întrebări deşarte sub furtunosul nor.

(Din volumul Emiliei Tudose Bucurii ascunse, Cluj-Napoca, Napoca Nova, 2015.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: