Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
Ia mai mânați, măi, hăi, hăi…
S-a sculat mai an,
Bădica Traian
Și-a-ncălecat pe-un cal învățat,
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătase,
Împletit în șase,
Cât vița de groasă,
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat,
De arat și semănat.
Și-a pornit într-o joi,
C-un plug cu doispreceze boi.
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte țântăței,
Ia mai mânați, măi, flăcăi, hăi, hăi…
La luna, la săptămâna,
Își umplu cu aur mâna.
Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.
Ia mai mânați, măi, hăi, hăi…
Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos,
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce dă sporul la fugit.
Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchin a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerători tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fete ocheșele
Și neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Și ne-așteaptă și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă, pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,
Cu Cotnar de Drăgășani.
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!