Zaira Samharadze
de Zaira SAMHARADZE
Barba pe care o avea cândva bunicul
Era albă şi pufoasă ca o păpădie.
A fost primul copac în care m-am urcat,
Din care am cules fructul fericirii
La vârsta când nu ştiam ce însemnau
Boabele de rouă şiroind din ochii lui…
De atunci caut şi caut
Peste câmpuri şi pajişti
Prin văzduh şi adâncuri
Firele din barba destrămată a bunicului,
Purtate de vânt precum puful de păpădie.
