Renunţare

„Bătrâna cu pansele” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

În noaptea asta mi-au plecat din gară
mai multe trenuri potrivite…
Mi-a bâlbâit pornirea un gherghef de-ntrebări
unde mi se veneau ţesute tot fire nedorite…
Ba nici dezamăgirea nu mi-a fost deplină –
să mă smulg din odaia cu macat de la mama.
Apoi mi-am amintit că n-am văruit pereţii –
din care pricină nu-mi mai miroase a proaspăt amintirea
cu bâlciurile de odinioară, cu oale de lut
şi cu fân uscat, mirositor – pus înainte la cai.
Şi se lăsase o tăcere între cărţile din rafturi!
Acum, când pleci, adună-ţi tot ce-ai adus,
Să nu-mi laşi vreun rest de destin –
Surâsul tău şiret alunecă prin toate ungherele
şi-o să se adune încâlcituri în pieptenele nopţii…
Lasă-mă singur, am să-mi pun la pick-up piese de pian;
Mă voi visa trecând pe poduri înguste de lemn,
Din ce în ce mai scunde, cu tremur sfios…
Iar la urmă-o s-ajung pe podişca de brad
ce dă în Luncă, peste gârlă, la grădina noastră de-atunci –
Iar de prea mult farmec durut o să mă trezesc din vis:
Zorile în fereastră vor mirosi violet-închis
a panselele bunicii.

„Balul” (Ion Georgescu-Muscel)

(Din volumul Urcând dealul.)