Un glas de clopoțel printre fulgii de nea

Gabriela Gentiana Grozade Gabriela Gențiana GROZA

Zvon de clopoțel –
printre fulgii de nea
un gând de copil

Sosită anul acesta puțin mai târziu decât ne-am fi așteptat, neaua a fost primită cu aceeași bucurie de către copii. Pe de altă parte, au trecut, iată, numai câteva zile de la aniversarea, în miezul lui Gerar, a zilei de naștere a poetului nostru Mihai Eminescu, cel care strălucește prin versurile sale în mintea și inima celor care simt cu tot sufletul lor, românește. Într-o zi în care puzderie de fulgi imaculați acopereau cenușiul străzilor, cu oameni preocupați de grija firească a treburilor cotidiene, mi-am îndreptat pașii spre un locaș de cultură din urbea noastră, despre care auzisem și citisem câte ceva. Aveam să aflu că Școala Gentiana_Scoala Speciala_1Gimnazială Specială nr. 2 – C.R.D.E.I.I. din cartierul clujean Mărăști este deosebită de celelalte unități de învățământ, prin profilul său. În cele 24 de clase, învață elevi care prezintă cerințe educative speciale. Școala aceasta a fost declarată drept Centru de Resurse și Documentare privind Educația Incluzivă/Integrată, primul centru de acest fel din România. În prezența doamnei directoare, a doamnei bibliotecare și unor dăscălițe cu pregătire specifică pentru educația elevilor dintr-o astfel de școală, am petrecut cu dragii mei cititori, cărora le compun povestiri și versuri, câteva momente pe care le-am închis cu drag în sipetul cu amintiri scumpe inimii mele. Sulfinică, Lăbuș și alte personaje create cu drag pentru Gentiana_Scoala Speciala_2ei m-au însoțit la întâlnirea cu niște copii sensibili, frumoși, dornici să afle pagini din viața necuvântătoarelor de lângă ei. Printre elevii de azi de la această școală am putea să vedem adulții de mâine, cu nimic deosebiți de cei educați în alte școli, dar cu însușirile unor cetățeni iubitori de patrie și cu gândul curat la semenii lor. Le dedic elevilor școlii o poezie despre clopoțelul ghiduș, care le „comandă” programul cu orele și recreațiile școlare.

Clopoțelul

Am sosit grăbit la școală,
Amețit ca după boală,
Nu mă odihnesc defel
Fără Domnul Clopoțel!…

Cling, cling, cling, mă strigă-afară
De cu zori și până seară.
Îi răspund: „Vin, nu te teme!…”
El continuă să mă cheme…

Și-atunci, pun la tălpi viteză,
Că m-așteaptă cu o teză,
O compunere mai vastă
Despre pasărea măiastră.

Școala este, după mine,
Stupul cu elevi-albine
Unde micul Clopoțel
Simte că e șef și el…

Am să-l iau eu așadar,
Și-o să-l vâr în buzunar,
Să stea cât o vrea acolo
Și să sune dânsul „solo”!…

Cum, nu renunțați la el?
La vestitul Clopoțel?
E drept, glume nu încap,
Fără el parcă n-ai cap!

Ore, teme, recreații,
Ar fi bâlci, ar fi distracții…
Să-l cinstim cum se cuvine,
Cu el toate merg mai bine!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: