Pe aripa clipei la senectute

Gabriela Gentiana Grozade Gabriela Gențiana GROZA

Fiecare dintre noi primim în dar viața. Străbatem pas cu pas etapele ei, cuprinși în evenimentele firești ale copilăriei, tinereții și senectuții. În tinerețe ni se pare că mai e încă multă vreme până să intrăm în lumea bunicilor. Și totuși… timpul are ritmul său și se scurge fără să ne întrebe dacă ne place sau nu.

Gabriela Gentiana Groza_ pr. Gavril Varva_Biserica Inaltarea sf. Cruci_Cluj-Napoca

Gabriela Gențiana Groza, pr. Gavril Vârva

Am cunoscut într-o zi de marți, la biserica clujeană „Înălțarea Sfintei Cruci” semeni de-ai noștri pentru care zilele petrecute la senectute au un miez de înțelepciune care poate folosi celor care vin după dânșii. Cei doi preoți, părintele Gavril Vârva și părintele Cristian Timar, aflați în plină putere de păstorire a sufletelor enoriașilor, se implică în organizarea unor întâlniri ale copiilor și ale agapa_varstnici_Biserica Inaltarea sf. Cruci_Cluj-Napoca_foto Gabriela Gentiana Grozatinerilor, dar îi au în vedere și pe mai vârstnicii din comunitate. Am petrecut un moment de înălțare spirituală fiind și eu o bunică a doi nepoți,

agapa crestineasca_Biserica Inaltarea sf. Cruci_Cluj-Napoca_foto Gabriela Gentiana Groza

pr. Cristian Timar (stânga), pr. Gavril Vârva (dreapta)

strecurându-mă cu câteva stihuri în adunarea din binecuvântata sală de la subsolul bisericii destinată activităților culturale. E mare nevoie de cei care au reușit, din mila lui Dumnezeu, să atingă vârste înaintate. Experiența de viață poate fi fructificată în măsura în care ei pot dărui din corola sufletului lor nestemate de iubire, așa cum numai bătrânii noștri o pot face. Tatăl meu, preotul poet Nicolae Martinescu, în ultimele clipe ale vieții, îmi recita versuri compuse de el pentru enoriașii ploieșteni, ca în poemul:

Slavă întru cei de sus

de Nicolae MARTINESCU

Vuiește văzduhul, în noapte, de glasuri
Și nori argintii ca și spuma de mare,
Pe umeri plutind îngerașii din ceruri
Pornit-au în mici legănări să coboare.

Sub clarul de lună, pe aripi de vânt,
Se lasă cerescul și dulcele cor,
Și lângă-adormitul, în ceață, pământ,
Cu glas lin ca unda, el cântă ușor:

Cântați cu toți slavă întru cei de sus,
Voi, ceruri, dați slavă cerescului zeu,
Ce-n haos, iubire, iubind a adus!
Voi, munți, pietre, râuri, cântați-i mereu!

Sunați și voi, cedri cu fruntea semeață,
Acelui ce sfarmă blestemul șerbiei
Și face să fie și-n iad dimineață,
Viață-aducându-i din nou veșnicie!

Zâmbește din buza-i de purpură fină
În somnu-i din iesle, copilul Iisus
Iar pacea din ceruri se cerne virgină,
Cu albe petale de neauă, de sus.

(Din volumul Brevi finietur, autori Nicolae Martinescu și Gabriela Gențiana Groza,
Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: