EROII IMPOSIBILULUI : poveştile de succes ale unor persoane cu dizabilităţi din România şi din străinătate. Extras din „Cuvântul autorului”

coperta_Eroii imposibilului
MOLDOVAN, Liliana. Eroii imposibilului : poveştile de succes ale unor persoane cu dizabilităţi din România şi din străinătate / Liliana Moldovan ; traducere şi adaptare din limba engleză: Gabriela Pop. – Cluj-Napoca : Ecou Transilvan, 2016.

de Liliana MOLDOVAN

Interviurile cu aceşti eroi ai imposibilului au un puternic caracter inspiraţional şi oferă scenariul unor poveşti de succes bazate pe principiul: mă folosesc de minte, inimă şi trup pentru a da consistenţă fiecărei zile!

Aşa au procedat liderul motivaţional Iulian Crăciun, actriţa Regan Linton, solistul Florin Mândru (Dudu), dr. Adina Luminiţa Milac, maratonistul Vasile Stoica, fotomodelul Magda Coman, dansatoarele Claire Cunningham şi Lauren Watson, care, deşi se deplasează cu fotoliul rulant, au reuşit să performeze în domenii de activitate care depăşesc graniţele ideii de dizabilitate.

Claire Cunningham, din Glasgow, se deplasează cu ajutorul cârjelor dar regizează şi execută spectacole de dans exemplare. De mare impact în rândul publicului sunt şi numerele acrobatice efectuate de Lauren Watson care a învăţat să execute mişcări de dans aerian folosindu-se doar de puterea braţelor. De forţa braţelor se foloseşte şi Vasile Stoica, maratonistul din Lugoj, care a făcut înconjurul lumii într-un scaun rulant. În această situaţie a ajuns din Europa până în Asia, din America de Nord şi până în Africa, parcurgând, în perioada mai 1998 – mai 1999, 36.000 de kilometri.

Perseverenţa şi talentul l-au condus pe Dudu foarte aproape de câştigarea trofeului „Vocea României”, iar Magda Coman şi-a continuat cariera de fotomodel, chiar dacă, în urma unui grav accident, nu a mai reuşit să îşi mişte picioarele. Dimpotrivă, Magda Coman a urmat cursurile facultăţii de psihologie, a devenit mamă şi a înfiinţat Asociaţia „Open Your Hart”, reuşind să atragă atenţia asupra situaţiei persoanelor cu dizabilităţi, prin organizarea unor evenimente anuale de fashion lansate sub denumirea „Atipic Beauty”.

Printre persoanele care au învins sistemul de învăţământ inaccesibil tinerilor cu dizabilităţi merită menţionate: Mariana Ţibulac şi Adina Luminiţa Milac. Spre exemplu, Mariana Ţibulac doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova, a mărturisit că în Moldova de peste Prut persoanele cu dizabilităţi nu participă decât foarte rar la viaţa socială, fiind „[percepute] drept oameni pierduţi pentru societate sau cerşetori, atât la propriu, cât şi la figurat, aflându-se la cheremul statului şi cerşind lunar o pensie mizeră pentru a supravieţui”.

O lecţie de viaţă exemplară am învăţat de la Adina Milac, doctor în biofizică şi cercetător la Institutul de Biochimie al Academiei Române din Bucureşti, care, deşi suferă de distrofie musculară şi se deplasează cu fotoliul rulant, a urmat specializări postdoctorale la National Institutes of Health, Bethesda, Maryland, SUA. Într-o manieră emoţionantă şi extrem de sinceră, Adina Milac a recunoscut că mama a fost cea mai puternică sursă de optimism, încurajând-o „să facă toate lucrurile de care e în stare, dar să le realizeze cât mai bine posibil”.

Familiile au jucat un rol cheie în procesul devenirii profesionale a actriţelor Diana Elizabeth Jordan şi Regan Linton, din S.U.A. Dacă Diana Elizabeth Jordan s-a născut cu o paralizie celebrală uşoară, Regan Linton a rămas paralizată în urma unui accident petrecut în adolescenţă. Ambele sunt actriţe şi găsesc zilnic resurse pentru a juca roluri memorabile într-o societate în care prezenţa pe scenă a persoanelor cu handicap este o normalitate şi „o parte firească a scenei americane”.

Despre Regan Liton descoperim că îi plac plimbările în aer liber, practică înotul şi yoga. O relaţie cu totul specială cu natura a reuşit să-şi formeze Tammy Ruggles din Kentucky. Scriitoare, pictoriţă şi fotografă, Tammy suferă de cecitate severă. Din acest motiv, pictează peisaje realizate cu degetul, având nevoie de contactul direct cu hârtia pentru a reuşi să realizeze opere de artă. Atunci când face fotografii, preferând secvenţele din natură, ghiceşte doar ceea ce urmează să fotografieze, descoperind din descrierile celor care văd ce a reuşit să surprindă cu aparatul de fotografiat.

Într-o situaţie similară este şi Pete Eckert, care a studiat sculptura şi designul industrial, a practicat tâmplăria şi a descoperit arta fotografică după pierderea totală a capacităţii de a vedea. În privinţa metodei de lucru pe care o foloseşte, mi-a explicat că mai întâi construieşte imaginea cu ochii minţii, apoi adaugă suficientă lumină, realizând fotografia dinăuntru în afară şi nu invers, cum procedează fotografii obişnuiţi. Fotografiile sale pot fi văzute pe site-ul personal, iar unele din lucrările lui figurează pe o colecţie de timbre poştale.

Eroii imposibilului sunt oameni cu dizabilităţi care au ieşit din zona lor de confort, şi-au fixat anumite obiective şi au luat decizia de a le împlini cu orice preţ. Astfel a procedat Iulian Crăciun, care deşi are un handicap grav şi se deplasează în scaun cu rotile, a înfiinţat o firmă de dezvoltare de software şi este fondatorul Asociaţiei StarEvo, prin intermediul căreia oferă servicii gratuite de mentoring. Ca lider motivaţional, Iulian Crăciun ne îndeamnă să „nu fim reticenţi în privinţa şanselor de reuşită a persoanelor cu deficienţe”. Mai bine să demonstrăm contrariul – consideră Iulian – pornind de la convingerea că „oricine poate accesa orice palier profesional, cu condiţia să plătească preţul, adică să muncească şi să aloce timp pentru devenirea profesională”.

Pe coperta IV

Valentin Marica (scriitor şi publicist):
„Prin temeinicia (dar şi poezia!) întrebărilor, prin delicateţea subiectelor şi importanţa lor în ideatica zilei, Liliana Moldovan îi susţine interviului, ca gen publicistic, resorturile de expresivitate. Apoi, numele acestei cărţi în care durerea se îngemănează, pe fir divin, cu bucuria este captatio benevolentiae. Eroii imposibilului sunt oameni rari, ai unor repetate naşteri, preschimbând destinul nefast în „cântare”; în acea iubire care învârte lumea mai departe.
O reflecţie a unuia dintre cei intervievaţi, „un corp frânt nu înseamnă un spirit învins”, devine laitmotiv al interviurilor, sublimând neputinţe şi frustrări sau ilustrând, la modul concret, cum căruciorul cu rotile nu e înjosire, ci aripă prin care fiinţa îşi exprimă incredibile vibraţii ale vieţii. Căci gândul curat, talentul, inteligenţa, curajul, voinţa nu au oprelişti. Eroii impsibilului cred în crisalide şi în urcarea Muntelui. De aceea, Liliana Moldovan îşi scrie cartea de interviuri (este şi o carte-jurnal) ca pe o foaie pentru minte, inimă şi înţelepciune, ca pe o metanie în faţa celor cuvântători pe dinlăuntru, a celor care fac imposibilul posibil; înminunându-se şi înminunându-ne.”

Închei cu menţiunea că cititorii care doresc să aibă în bibliotecă această carte sau vor să o ofere cadou se pot adresa pentru comenzi editurii Ecou Transilvan.

http://www.edituraecou.ro/
Editura Ecou Transilvan SRL | str. Horea, nr. 60, ap. 4, Cluj-Napoca
+40745828755

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: