Iarna

de Aurelia OANCĂ

Iarna_desen de Aurelia Oanca_001În ţinutul îndepărtat al gheţurilor, totul era străveziu, rece şi acoperit cu cristale de gheaţă şi zăpadă. În castelul cu coloane ca de sticlă şi ţurţuri de gheaţă strălucind în lumina palidă a soarelui, locuia o crăiasă foarte frumoasă, numită Crăiasa Zăpezii. Dar ea avea un suflet rece şi îngheţat. Unde punea ea piciorul, totul se transforma în gheaţă sticloasă şi rece. Având inima de gheaţă, era invidioasă pe cele trei zâne: Primăvara, Vara şi Toamna, pentru că aveau obrajii ca piersicile coapte şi flori minunate pe rochiile lor vaporoase.
Într-o zi, se plimba cu sania ei de gheaţă, trasă de trei cai albi, superbi. Gândindu-se la cele trei zâne, nu a observat cum a ajuns în ţinuturile Toamnei. Văzând totul colorat, se înfurie foarte tare şi zise:
– Până când îşi mai fac de cap aceste prinţese ale culorilor? Soarele le iubeşte mai mult pe surorile mele, decât pe mine!
Şi atunci, a acoperit totul cu zăpadă şi cu gheaţă. Toamna s-a speriat şi a încercat s-o izgonească, dar în zadar. Nici soarele n-o mai putea ajuta, era deja obosit şi slăbit. Râzând, Crăiasa Zăpezii i-a spus Toamnei:
– Degeaba te lupţi cu mine, acum eu sunt mai puternică.
– Ai dreptate, i-a răspuns Toamna, pe mine m-au lăsat puterile, mă dau bătută, şi şi-a făcut bagajele ca să plece repede în vacanţă.
Bucuroasă, Crăiasa Zăpezii, a acoperit totul cu un strat gros de zăpadă şi s-a întors mulţumită la castelul ei, crezând că s-a răzbunat pe cele trei zâne şi pe soare. Se înşela amarnic, a făcut, de fapt, un mare bine. Boabele de grâu semănate toamna abia aşteptau plapuma albă de zăpadă, aşa gerul nu putea ajunge la ele ca să le omoare. Alt bine făcut era acela că toţi microbii care se lăfăiau la căldura şi umezeala Toamnei au murit de frig sub stratul de zăpadă şi nu au mai putut face rău nimănui.
Cu microbii se mai certa şi Gerul, nici el nu-i iubea deloc, aşa că îi îngheţa ori de câte ori îi întâlnea. I-au murdărit rău cojoacele când el a fost plecat în vacanţă şi de atunci nu putea să-i sufere. Dar el nici nu bănuia cât se bucură copiii că-i îngheaţă pe microbi, puteau să se joace liniştiţi cu zăpadă, să se dea cu săniuţa, cu schiurile, ca patinele. Era minunat să te joci printre fulgii de zăpadă, să construieşti cetăţi de gheaţă şi zăpadă, să te baţi cu bulgării moi şi pufoşi de omăt.

Iarna_desen de Aurelia Oanca_002Într-o zi, doi copilaşi au ieşit din casă şi au făcut un bulgăre de zăpadă, cam cât un măr de mare. Fetiţa l-a scăpat din mână, fiindcă era foarte rece şi i-au îngheţat mânuţele.
– Pune-ţi mănuşile, i-a spus mama ei.
– Şi eu i-am spus asta, zise frăţiorul ei mai mare.
– George, mă ajuţi? întrebă Anamaria.
– Te ajut, dar să nu le mai dai jos.
– Bine. Dar ce vom face cu bulgărele ăsta, aşa de mic?
– Ai să vezi, zise George şi începu să rostogolească bulgărele prin zăpada pufoasă.
– Uau, uite-l cum creşte, râse bucuroasă Anamaria.
Apoi, George l-a împins până sub fereastră, unde l-a fixat bine.
– Mai facem unul, dar mai mic, zise George.
– De ce mai mic?, întrebă Anamaria
– Păi, ai văzut om de zăpadă fără cap?
– Nu, spuse ea râzând.
– Până fac eu bulgărele, tu du-te şi cere-i mamei un morcov, două nuci şi o oală spartă.
George terminase bulgărele cel mic şi-l ridică cu chiu, cu vai deasupra bulgărelui mare. Anamaria îi ceru mamei sale tot ce-i spusese George, apoi îl întrebă:
– Dar ce facem cu ele?
– Ai să vezi. Pune morcovul aici, în mijlocul bulgărelui mic.
– Şi nucile, unde le pun?
– Uite aici, deasupra morcovului.
– Şi oala unde o punem?
– Pe cap, zise George.
– E ca un om adevărat, zise Anamaria bucuroasă. Dar i-ar trebui şi un fular.
– Cere-i mamei unul vechi.
Mama i-a dat, iar Anamaria l-a legat în jurul gâtului omului de zăpadă.
– Este foarte frumos. Ce nume îi vom da?
– Toto, îţi place?, întrebă George
– Da, îmi place. Acum prietenul nostru Toto, ne va vedea pe geam când stăm la masă sau când ne facem lecţiile.
Cei doi frăţiori se jucau cu Toto în fiecare zi şi îi mai adăugau câte ceva. Luni, o mătură în loc de mână, marţi, nişte cărbuni în loc de nasturi, joi, o gură de ardei şi uite aşa se distrau ei în fiecare zi cu omul lor de zăpadă.
Iarna_desen de Aurelia Oanca_003Zilele au trecut, şi copiii nu au observat că era tot mai cald, soarele era tot mai puternic. Când s-au trezit copiii într-o dimineaţă, au găsit în faţa ferestrei: un fular, o mătură, un morcov, două nuci, nişte cărbuni şi o oală spartă. Anamaria a început să strige:
– Totooo!! Totooo!!… dar n-a primit niciun răspuns.
George şi-a dat seama ce s-a întâmplat. Toto s-a topit sub căldura razelor de soare ale primăverii. Când s-a uitat spre gardul grădinii, a văzut nişte ghiocei şi muguri de narcise. Frunzele au început să crească pe ramuri şi iarba să încolţească peste tot. Atunci ei şi-au zis: gata cu frigul, de acum e soare şi cald, a venit Primăvara. Crăiasa Zăpezii a înţeles şi ea că este timpul să se întoarcă în ţinuturile îngheţate şi să lase locul surorii ei mai mici, frumoasa Primăvară.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: