Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 318 (16-31 ianuarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!
Scrisoare lui Eminescu (VII)

Bădie Mihai,
Eminescu_1Nu ţi-am scris de mult, fiindcă m-a luat valul şi amărăciunile. Îţi recitii astăzi Doina şi mă cuprinse-un dor nebun de tine. Nu rezistai ispitei de a-ţi mai scrie câteva rânduri.
Scriai, Bădie: „De la Nistru pân-la Tisa. / Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate / De-atâta străinătate. / Din Hotin şi pân-la mare / Vin muscalii de-a călare, / De la mare la Hotin, / Mereu calea ne-o aţin; / Din Boian la Vatra-Dornii / Au umplut omida cornii / Şi străinul te tot paşte, / De nu te mai poţi cunoaşte!”
Hei, bădie, multe s-au întâmplat de când ai plecat dintre noi! Dacă le-ai şti pe toate, cu siguranţă că ai înnebuni. Au venit vremuri în urma ta, când românul dintre Nistru şi Tisa a plâns de au curs pâraie de lacrimi după cei răpiţi din casa şi de la masa lui şi au fost duşi în siberii depărtate şi nimeni nu le-a mai ştiut de urmă. Au plâns românii înstrăinaţi între Nistru şi Oceanul Pacific, fiindcă nu aveau pe nimeni apropiat, nu-şi auzeau graiul, cântecul, rugăciunea, iar dorul de casă şi de ai lor îl purtau ca pe o cruce plumbuită. Au rămas tot restul vieţii numai printre străini, până când li s-au risipit oasele în morminte fără cruce!
Au plâns românii din ţară fiindcă mulţi dintre ai lor au fost răpiţi de lifte păgâne aciuate-n ţară, judecaţi de ochii lumii şi trimişi la ocne, la canale, în beciurile cele mai întunecate ale închisorilor. Au fost bătuţi, înfometaţi, hăituiţi ca nişte sclavi pentru vina de a fi fost fruntaşi ai satelor la hărnicie, cinste şi omenie; pentru vina de a fi fost intelectuali adevăraţi, istorici, scriitori, politicieni, medici, ingineri, ierarhi şi preoţi desăvârşiţi. O stăpânire străină de neam şi de ţară îi vâna noapte de noapte în dube negre şi-i ducea pentru totdeauna spre zări necunoscute, de unde cei mai mulţi nu s-au mai întors niciodată. Li s-au confiscat pământurile, casele, vitele, acareturile, le-au fost daţi copiii afară din şcoli şi din slujbe, s-au distrus idealuri şi destine! Aceeaşi stăpânire le-a răpit apoi tuturor bruma de strânsură, punându-l pe fiecare să scrie că „de bunăvoie şi nesilit de nimeni” se trece la colectiv cu tot pământul, cu vitele, cu atâtea braţe de muncă!” Zeci de ani au lucrat pe pământurile noilor stăpâni, primind doar atât cât să nu moară de foame!
A venit Revoluţia, Bădie, şi iarăşi au plâns românii. De data asta de bucurie! Din păcate, străinii au ştiut să se aciueze repede în posturi cheie şi să tragă sforile. Şi, în câţiva ani, s-a surpat economia în general, industria şi agricultura în special. Am ajuns la mâna străinilor! Ei ne dau ce vor de mâncare, de băut, de îmbrăcat. Noi nu mai suntem în stare să producem nimic! Au plecat românii spre ţări şi continente îndepărtate, cu speranţa unei vieţi mai bune. Au rămas satele pustii, ici şi acolo mai vezi câte un bătrân care tot mai aşteaptă ziua când îşi va revedea copiii şi nepoţi păşindu-i pragul! Toată floarea neamului s-a risipit în cele patru zări, uitându-şi limba, tradiţiile, cântecul, portul şi…, uşor-uşor, şi ţara! Au ştiut străinii cum să lucreze, cum să uneltească împotriva neamului tău, iar noi i-am crezut de bună-credinţă. Mereu în imperii am fost, care ne-au supt bogăţiile subsolului, ne-au stors averile solului şi ne-au făcut pălmaşi pe moşiile lor.
Mare dreptate aveai, Bădie, ca un profet de altădată, când scriai cu durere: „Vai de biet român săracul! / Îndărăt tot dă ca racul, / Nici îi merge, nici se-ndeamnă, / Nici îi este toamna toamnă, / Nici e vară vara lui, / Şi-i străin în ţara lui. / De la Turnu-n Dorohoi / Curg duşmanii în puhoi / Şi s-aşează pe la noi; / Şi cum vin cu drum de fier, / Toate cântecele pier, / Zboară păsările toate / De neagra străinătate; / Numai umbra spinului / La uşa creştinului. / Îşi dezbracă ţara sânul, / Codrul – frate cu românul – / De secure se tot pleacă / Şi izvoarele îi seacă – / Sărac în ţară săracă!”
Mereu ni se spune – şi noi trebuie să credem asta –, că străinii ne sunt ca fraţii, că ei ne hrănesc, ne apără, ne adapă, ne iubesc! Of, Bădie, Bădie, de câte ori ne vine să zicem ca tine: Cine-au îndrăgit străinii, / Mânca-i-ar inima câinii, / Mânca-i-ar casa pustia, / Şi neamul nemernicia!”
Ne rămâne doar nădejdea că Dumnezeu nu ne va uita şi se va îndura şi de neamul nostru. Prea a fost călcat veacuri la rând de cizme şi copite străine. Prea a fost jefuit de nenumărate ori de puternicii zilei de aiurea. Prea mult L-am iubit şi L-am slujit, ca să ne părăsească şi să ne lase în voia şi la cheremul străinilor. Prea multe liturghii şi rugăciuni s-au înălţat de la altarele bisericilor şi mânăstirilor noastre, care L-au chemat în ajutor. Prea mult sânge şi prea multe lacrimi a înghiţit pământul acesta, ca să nu ajungă glasul nostru până la porţile cerului şi dincolo de ele. Prea mulţi sfinţi sunt îngropaţi în pământul ţării noastre şi nu se poate să nu le audă Dumnezeu ruga pentru mântuirea neamului românesc. Prea mulţi voievozi cu frică de Dumnezeu au luptat la porţile Europei şi au ţinut la distanţă hoardele năvălitoare, ca să nu facă ceva şi pentru noi. Repetăm cu speranţă cuvintele tale: „Ştefane, Măria ta, / Tu la Putna nu mai sta, / Las-arhimandritului / Toată grija schitului, / Lasă grija sfinţilor / În sama părinţilor, / Clopotele să le tragă / Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, / Doar s-a-ndura Dumnezeu, / Ca să-ţi mântui neamul tău! / Tu te-nalţă din mormânt, / Să te-aud din corn sunând / Şi Moldova adunând. / De-i suna din corn o dată, / Ai s-aduni Moldova toată, / De-i suna de două ori, / Îţi vin codrii-n ajutor, / De-i suna a treia oară, / Toţi duşmanii or să piară / Din hotară în hotară! / Îndrăgi-i-ar ciorile / Şi spânzurătorile!”
Multe am a-ţi spune, Bădie! Voi reveni! Pân-atunci, cu bine!

*

Sfaturi părinteşti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, mai spicuim un fragment:
cararea-imparatiei-pr-arsenie-bocaTotuşi, spre folosul vieţii duhovniceşti, eşti de mare câştig ascultând pe oricine; căci ascultarea e rânduită împotriva patimilor minţii: mândria, părerea şi slava deşartă şi cine are de gând să scape de acestea nu stă să cumpănească sfinţenia mai-marelui. Ascultarea desăvârşită e vestita „tăiere a voii”, care, de multe ori, e tot una cu tăierea capului. Ascultătorul desăvârşit nu mai are război cu necazurile ce vin de pe urma iubirii de sine şi nici lupte cu grija vieţii, care l-a scos din Rai. Ascultarea e lepădarea de sine, luarea crucii în fiecare zi şi urmarea Mântuitorului. Ea ne învaţă smerenia, care ucide toate patimile şi linişteşte sufletul. Ea stinge orice frământare şi opreşte orice iniţiativă. Deci, toată energia, cu vremea, trebuie să se convertească în virtuţi duhovniceşti. Ascultarea aceasta stinge personalitatea de pe planul lumii şi, dacă e ceva de capul ascultătorului, toată înzestrarea lui se preschimbă în sfinţenie, pe care, de multe ori, se poate întâmpla să n-o ştie nimeni fără numai Dumnezeu. Aşa creşte ascultătorul o personalitate a spiritului, când izbuteşte să treacă peste grămada sa de oase, ca şi cum ar trece altul.
În fiecare om este închisă o măsură a lui, după cum ne asigură şi Sfântul Pavel; peste aceasta să nu treacă nimeni, dar nici să nu se lenevească nimeni a o ajunge. Arătarea şi împlinirea în firea noastră a tuturor darurilor naşterii noastre de sus, din Duhul Sfânt, e ceea ce numim desăvârşirea, cea la măsura fiecărui ins. Fiecare e înzestrat şi trimis să împlinească un rost al lui Dumnezeu între oameni. Dezvelirea şi înţelegerea acestui rost sau destin ascuns în noi în fiecare, după atotştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu, nu poate fi dezgropat fără cunoştinţa şi luarea-aminte a unui duhovnic iscusit, care are grija şi meşteşugul să înlăture toată piedica şi nepriceperea, ca să poată avea loc de ele voia cea bună a lui Dumnezeu, care era ascunsă în sine. Duhovnicul sau stareţul ajută şi dezvăluie toate intenţiile lui Dumnezeu din fiii Săi, dăruite lor după măsura credinţei, ce vor avea s-o aibă.
De aceea, toţi nevoitorii trebuie să-şi găsească duhovnic, deoarece în cele duhovniceşti, tot ce nu e din povăţuire orânduită şi sub ocrotirea smereniei duce la înşelare şi la mai mare rătăcire, decât înseşi patimile. Prin acea prietenie a duhovnicului cu Dumnezeu, despre care nu ne mai tocmim, el va întoarce sau va atrage voia omului la voia lui Dumnezeu, făcându-l să vrea şi el ce vrea Dumnezeu. Atunci vei fi în ascultarea care era în Hristos Iisus, şi dreptul, sluga lui Dumnezeu, va întoarce dragostea ta la dragostea lui Dumnezeu, iubind şi tu ce iubeşte Dumnezeu: atunci va fi în simţirea care era în Iisus. Duhovnicul va întoarce şi mintea noastră de la atâta umblare pustie în afară şi o va face scaun al lui Hristos-Dumnezeu, în care sunt ascunse toate comorile cunoştinţei şi ale înţelepciunii. La aceste stări însă nimeni să nu încerce să ajungă singur, căci nu va ajunge sau va ajunge rău. Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie. Numai atâta bine putem face, câtă suferinţă putem ridica de pe el. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor [pe care] vrem să-i mângâiem. Atâta strălucire va arăta iubirea de Dumnezeu şi de oameni în noi, sau atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi, câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi oameni. Şi aşa mai departe. E bine de ştiut şi faptul că darurile lui Dumnezeu dau o mare putere de a suferi, cu seninătate, orice protivnicie în calea darului, şi, răbdând cu linişte, toate piedicile cad pe rând, printr-o nevăzută rânduială dumnezeiască.
Lupta începătorului este lupta izbăvirii de patimi; straja atenţiei la porţile simţurilor, ca să nu intre pruncii vaviloneşti, care, făcându-se bărbaţi, ar fi mai greu de scos. Deci, cum se arată aceia, să-i şi lovească de Piatră, ca să nu ajungă cu ei până la luptă. Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători; toată grija să le fie să nu se nevoiască cu gândurile. A nu avea gânduri e tot aşa de cu neputinţă, ca şi a crede că poţi opri vântul, dar, cu orânduire dumnezeiască, vin şi vremuri fără furtună. Începătorii pot să vadă cum numele Mântuitorului îi izbăveşte de asuprirea momelilor vicleanului – ceea ce-i îndatorează cu o mare smerenie înaintea lui Dumnezeu, ştiind că se luptă El în locul lor. Partea începătorilor este nevoinţa de a seca izvoarele patimilor din pământul inimii, precum şi grija de a nu se sui cu mintea în văzduhul părerii, căci acolo bat furtuni mari şi se rup aripile minţii. Fiindcă de multe ori e atrasă mintea dincolo şi, furată de vrajă cum e, uşor poate fi mişcată de bucurie străină. De aceea Sfinţii Părinţi ne atrag luarea aminte să ne împotrivim acestei răpiri a minţii, pentru că, dincolo, mari şi multe sunt primejdiile, în care începătorii pot să-şi frângă mintea, începătorii trebuie să stea cu mintea de strajă la porţile sufletului, ca să nu intre ca un foc bucurie străină în cetate.
Vremea nevoinţei pentru unii e mai scurtă, pentru alţii mai lungă, pentru unii mai uşoară, pentru alţii mai grea şi pentru foarte mulţi ţine toată viaţa. Dar pentru cei ce nu judecă pe nimeni, Mântuitorul zice că fără nevoinţă intră în împărăţie. Fără uscarea izvoarelor rele, fără scoatere din rădăcină a patimilor – ca pe urmă locul să fie ars cu lacrimile pocăinţei –, fără netezirea scurmăturilor pe care le-au făcut în fire porcii patimilor: dealuri şi văi, nu e chip de a primi pe Iisus şi-a ajunge în ceata a doua a luptătorilor, a celor sporiţi. Ceata începătorilor stă sub fericirea sărăciei desăvârşite. Nimic n-a mai rămas de care să le mai fie împătimită inima, nici de ei înşişi, nici din altceva din cele de aici. Cât despre patimi, singura lor avuţie, prin nevoinţa cea de bunăvoie, au risipit-o, au ajuns săraci şi s-au făcut ca un crin în pustie.

*

cer_foto_Jeff_M.Avocatul diavolului. Aceasta este o expresie, care se foloseşte des şi în vorbirea unor români, dar ea este o influenţă a lumii catolice. În Biserica Romano-Catolică a existat din vechime un asemenea personaj, care a avut un rol foarte important în procesul de canonizare a sfinţilor. În Biserica Ortodoxă, alta a fost rânduiala canonizării. Când se pune problema canonizării unui sfânt la catolici, se formează un „complet de judecată”, format din judecător, procuror, avocat al apărării şi avocat al acuzării. Pe masa „judecătorului” se află dosarul cu piesele privitoare la persoana luată în discuţie (viaţa, faptele, scrierile etc.). Pe marginea acestor piese, cât şi a altora, pe care avocaţii sau procurorul le pot aduce şi în cursul „procesului”, se susţine sfinţenia sau nesfinţenia vieţii celui în discuţie. Avocatul apărării se luptă să obţină sentinţa de canonizare, scoţând în evidenţă faptele bune şi sfinţenia vieţii, în timp ce avocatul acuzării şi procurorul susţin nevrednicia persoanei de a fi inclusă în rândul sfinţilor, scoţând în evidenţă pentru aceasta anumite fapte nepotrivite cu morala creştină, anumite scrieri care se abat de la linia oficială a Bisericii, anumite mărturii ale celor care au cunoscut persoana respectivă. Fiindcă scoate în relief tot ce a fost rău în viaţa celui „judecat”, avocatul acuzării se numeşte şi avocatul diavolului.
Este regretabil că duhul gândirii apusene s-a revărsat şi în părţile noastre, intoxicând mintea unora. Am în faţă o broşură a unui oarecare, al cărui nume nu-mi spune nimic, în care individul se face luntre şi punte să ponegrească memoria Părintelui Arsenie Boca. Şi asta tocmai în această perioadă, când se vorbeşte tot mai mult de o posibilă luare în discuţie a canonizării „Sfântului Ardealului” de către Sfântul Sinod. Cu o strădanie chinuitoare, vrednică de cauze mai nobile, autorul broşurii caută tot felul de cocleţi în scrierile Părintelui Arsenie şi în mărturiile despre el ale celor ce l-au cunoscut. Ajunge la concluzia, „firească” pentru el, că Părintele Arsenie nu merită, în nici un caz, să fie canonizat. A fost prea păcătos!
Mda! Bănuim că onorabilul autor al broşurii cu pricina n-a citit niciodată o viaţă de sfânt. Parohia noastră a publicat cinci volume de vieţi de sfinţi. Citiţi-o pe care vreţi şi veţi vedea că şi sfinţii au fost oameni tot ca noi, cu grijile, problemele, greutăţile şi necazurile obişnuite ale vieţii. Nu au fost nici extratereştri, nici îngeri, nici supraoameni. Au avut şi ei păcate, ca orice om. Unii au fost chiar foarte păcătoşi. Să ne amintim, spre exemplu, de Maria Magdalena sau Maria Egipteanca. În ciuda vieţii pline de păcate, pe care au avut-o până la un moment dat, sfinţii au avut tăria de voinţă să rupă cu obiceiurile şi păcatele vechi, să-şi schimbe viaţa şi să devină următori ai lui Hristos. Mulţi dintre ei au sfârşit prin a-şi da şi viaţa pentru Hristos şi credinţa creştină.
Nimeni nu poate afirma că Părintele Arsenie a fost fără de păcat. Numai Mântuitorul a fost fără de păcat. E posibil să existe şi greşeli în faptele şi scrierile sale. E discutabil, însă, când iei din context o propoziţie sau o frază şi o interpretezi separat. Poţi să-i denaturezi înţelesul foarte uşor. E discutabil când iei ca literă de Evanghelie mărturia unei persoane oarecare, care îşi aminteşte că în urmă cu 30 sau 50 de ani Părintele Arsenie ar fi zis aşa sau aşa.
Stimabilul autor al broşurii în discuţie ar fi mai bine să aibă în vedere viaţa Părintelui Arsenie în ansamblul ei, viaţă închinată aproape în întregime lui Hristos; să aibă în vedere scrierile lui în ansamblul lor, scrieri de un înalt nivel teologic, care ar putea sta alături de scrierile Părintelui Dumitru Stăniloae; ar putea avea în vedere cinstea de care s-a bucurat şi se bucură memoria Părintelui Arsenie în rândul poporului, minunile ştiute şi neştiute, pe care le-a făcut în timpul vieţii şi după moarte. Prea am demolat tot: economie, instituţii, personalităţi! Măcar să lăsăm sfinţii pe piedestalul lor. Ar fi un semn elementar de bună-cuviinţă a unui absolvent al celor şapte ani de acasă.

*

File de jurnal – 30 oct. 1981 (II). De la Gara de Nord, am dat un telefon la Muzeul Judeţean din Târgovişte. A răspuns secretara. I-am spus că sunt de la Severin şi aş vrea să vorbesc cu directorul. După ce am aşteptat puţin, un glas voios a răsunat la telefon: „Să trăiţi, părinte protopop!” „Alo, cu tovarăşul director Mihai Oproiu doresc! Mă numesc S…” „O…, scuzaţi-mă, mă gândeam că este altcineva de la Severin. Ce doriţi dvs.?” „Am participat anul trecut la simpozionul pe care l-aţi organizat dvs. şi ni se spusese atunci că materialele prezentate vor fi publicate. Am avut şi eu două comunicări şi m-ar interesa care le este soarta!” „Cu Iorga?” „Da, cu N. Iorga şi cu N. Bălcescu!” „Tovarăşe, până acum nu s-a făcut nimic. Sperăm, totuşi, să scoatem volumul, dar, din păcate, comunicările dvs. nu vor intra!” „Nu sunt bune?” „Nu de asta, dar nu se încadrează în tematica ce ne-am propus-o noi, adică nu privesc nici Dâmboviţa, nici Tâgoviştea şi, ca atare, nu putem să le publicăm!”
Reconstituind discuţia, adăugând cele ce mai ştiam eu de excursiile protopopului meu, mi-am dat cu uşurinţă seama că la mijloc e vorba de o manevră a acestuia!

*

Folclor din Mehedinţi (LXXX). Continuăm să prezentăm bocetul şi ritualul înmormântării din nordul judeţului Mehedinţi. Părintele Stelică Zoican ne-a trimis o variantă a Cântecului bradului, culeasă de la bunica sa, Zoican Elena din Coada Cornetului (MH). Iat-o:

Trei cocoşi negri cântară,
Zorile se revărsară.
Zorilor, surorilor,
Ia nu pripiţi a zori,
Până (N) s-o găti,
S-o găti, s-o-mpodobi,
Cu podoabă de mătasă,
Că pleacă de l-a lui casă!
Cu podoabă de argint,
Că pleacă de pe pământ,
Dintr-o ţară-n altă ţară,
Unde soare nu răsară,
Decât vântul cu răcoare;
Dintr-o lume-n altă lume,
Unde soarele n-apune!
– Ia ieşi, (N), pân-afară,
Şi te uită până-n zare,
Sus, sus, sus, la răsărit,
Să vezi ce s-a ivit:
Un pom înfrunzit,
Cu frunză măruntă,
Cu umbra rotundă,
Iar la umbra lui,
Se umbreşte, cum văzui,
O zână bătrână,
Cu condeiu-n mână.
Şi începe-a scri
Pe de-o parte vii,
Pe de-o parte morţi
Şi strigă la toţi.
Tu să te găteşti,
Să nu mai zăboveşti!
Tu când ai venit,
Hârtia s-a umplut,
Cerneala s-o vărsat
Şi sufletu-a zburat!

*

Parohia MalovatAjutoare şi donaţii. În această perioadă, am primit câteva ajutoare şi donaţii, astfel: Domnul prof. univ. dr. Dan Romano (Bucureşti): 200 de lei; Doamna dr. Monica Petruţiu (Orăştie – HD): 160 de lei; Doamna Voin Steluţa (Şopotul Vechi – CS): 150 de lei; Doamna Iordache Sevastiţa (Turnu Severin) şi Domnul Crăciunescu Costel (Italia), fii ai satului Malovăţ, Doamna ing. Melania Caragioiu (St. Constant – Canada), Doamna prof. univ. dr. Ana Călin (Galaţi) şi Doamna Sfetcu Gheorghiţa (Craiova), fiică a satului Bârda: câte 100 de lei; Doamna Magheru Angela (Turnu Severin): 80 de lei; Onor. familie Mihăilescu din Turnu Severin: 70 de lei; Domnul George-Daniel Stoian (Bucureşti): 60 de lei; Doamna Mema Mariana (Turnu Severin), fiică a satului Bârda, Domnul Dina Constantin (Turnu Severin), Doamna Crăciunescu Valeria şi Domnişoara Nisioi Mihaela, amândouă din Câmpulung-Moldovenesc (SV): câte 50 de lei.
Doamna Căprioru Maria din Malovăţ a achitat 100 de lei pentru contribuţia de cult; Doamna Paicu Maria din Malovăţ a mai adăugat 50 de lei la contribuţia de cult, totalizând până acum 120 de lei; Domnul Giura Dragoş din Malovăţ a achitat pentru contribuţia de cult 50 de lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
În cursul lunii ianuarie, am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe, astfel: 10 ian. (Malovăţ): 210 pâini; 17 ian. (Bârda): 80 de pâini; 24 ian. (Malovăţ): 200 de pâini; 31 ian. (Bârda): 120 de pâini. Aşadar, în luna ianuarie au fost donate 610 pâini. Copiilor li s-au donat şi ciocolate. Precizăm că nu ni s-a adus pâine la mai multe slujbe din ianuarie, brutarul având diferite motive.
Până la închiderea acestei ediţii, au fost donate 295 de exemplare din cartea Călăuză biblică. Ar fi de dorit să se grăbească şi cei care nu şi-au ridicat-o până acum. Stocul este aproape epuizat.

*

Plăţi. În luna ianuarie, am efectuat câteva plăţi mai mari, astfel: 3.550 de lei lumânări; 2.950 de lei subvenţii pentru episcopie şi protoierie; 465 de lei pentru colete cu cărţi; 390 de lei timbre poştale; 190 de lei calendare; 158 de lei abonamente; 132 de lei curentul electric; 128 de lei plicuri mari; 111 lei toner pentru imprimantă; 100 de lei internet; 67 de lei ciocolată pentru copii, ca şi altele, mai mici.

*

Publicaţii. În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 317, în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2016, 23 ian., ediţie şi on-line (http: / / http://www..com); în „Armonii culturale”, Adjud, 2016, 24 ian., ediţie on-line (http: / / armoniiculturale.ro); în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2016, 28 ian., ediţie on-line (https: / / ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com) ; Satul în agonie, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVI (2016), nr. 6566 (22 ian.), p. 1, 7; Oferta de carte – ianuarie, în „Armonii culturale”, Adjud, 2016, 29 ian., ediţie on-line (http: / / armoniiculturale.ro); Totuşi, familia, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVI (2016), nr. 6569 (27 ian.), p. 4; Vreme şi vremuri, în „Naţiunea”, 2016, ian. 27, ediţie on-line (http: / / http://www.ziarulnatiunea.ro); Iluzii şi realităţi, în „Apollon”, 2016, nr. 2 (febr.), p. 18, ediţie şi on-line (www.revista apollon.ro.); Duhul Libertăţii, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVI (2016), nr. 6575 (4 febr.), p. 4; Etnobotanicele, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVI (2016), nr. 6576 (5 febr.), p. 4.
Am descoperit cu surprindere o recenzie semnată de regretatul nostru profesor, preotul Ioan Ionescu, la cartea pr. prof. Alexandru Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol. I, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2004, 317 pag., în revista „Biserica Ortodoxă Română”, Bucureşti, an. CXXIII (2005), nr. 1-3 (ian.-mart.), pp. 551-553.
Părintele prot. dr. Ioan Dură din Bruxelles, protopop de Belgia şi Olanda, prietenul de-o viaţă al preotului Dvs., a publicat cartea „Mărturie ortodoxă”, revista comunităţii ortodoxe române din Olanda (1982-l998) (Oneşti, Editura Magic Print, 2016, 202 pag.). În această carte inserează aprecieri, opinii, impresii ale 157 de personalităţi române şi străine privitoare la revista „Mărturie ortodoxă” şi editorul ei. Preotul Dvs. este prezent cu texte la paginile 18, 22, 38, 49, 61, 129, 132, 145, 151 şi 167, cel dintâi text datând din 21 iun. 1983… Părintele Ioan Dură a înfiinţat în Belgia şi Olanda 18 parohii ortodoxe româneşti, a fost primul profesor de religie ortodoxă în şcolile de stat din Belgia, a avut o bogată activitate pastorală, publicistică şi ştiinţifică. Este tatăl a şase copii şi bunicul a cinci nepoţi (deocamdată). Dumnezeu să-i dea viaţă, sănătate şi putere de muncă!
Domnul prof. univ. dr. Dumitru Jompan, maestru al muzicii bisericeşti şi corale bănăţene, a publicat vol. VI din cartea sa Corespondenţe (Braşov, Editura Mecatrin, 2015, 274 pag.), în care inserează, la paginile 193, 195 şi 200, texte din corespondenţa cu preotul Dvs.
Domnul prof. univ. dr. Wolfgang Mieder de la Universitatea Vermont (SUA), aflând că în curând preotul Dvs. va publica un Dicţionar al proverbelor religioase româneşti, a ţinut să precizeze că şi dânsul a publicat recent un dicţionar al proverbelor din Biblie. E foarte bine, numai că la Bârda a apărut o asemenea lucrare încă din 1994, ediţia a II-a în 2013, iar ediţia a III-a în 2015, sub titlul de Călăuză biblică, lucrarea cuprinzând mai mult decât proverbe, ci şi maxime, cugetări şi sentinţe biblice. V-am donat şi Dvs. câte un exemplar. Cine zicea că Bârda e departe…?!

*

Festivităţi. Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin l-a invitat pe preotul Dvs. să ia parte la festivitatea de inaugurare a Palatului Culturii „Theodor Costescu” din Turnu Severin, care va avea loc duminică, 21 febr. a.c., ora 16.00. Au fost invitaţi toţi cei care au primit în anii trecuţi diplome de excelenţă de la primăria respectivă.

*

Emisiuni. La 21 ian., preotul Dvs. a participat la o emisiune la Televiziunea „Datina” din Turnu Severin, între orele 21-22, pe tema familiei şi a referendumului ce se desfăşoară în ţară.

*

Referendum. Aşa cum am spus în numărul anterior al „Scrisorii pastorale”, a demarat acţiunea de strângere de semnături pentru susţinerea referendumului care propune înscrierea în art. 48 al Constituţiei menţiunea că familia este formată „dintr-un bărbat şi o femeie”. Ni s-a dat termen pentru această acţiune 30 de zile. În parohia noastră, în trei zile am terminat lucrarea. Au depus un efort deosebit Domnii Nicolae Manolea, Pera Dumitru şi Dima Vasile în Malovăţ şi Doamna Ivaşcu Domnica în Bârda. Dânşii au mers din casă în casă şi au reuşit să strângă 541 de semnături de susţinere, dintre care 51 de semnături au aparţinut unor persoane care au avut buletinul de Severin. Putem spune cu bucurie că Parohia Malovăţ a fost prima parohie din Mehedinţi care s-a achitat de această sarcină. Mulţumim celor ce au semnat şi celor menţionaţi mai sus că ne-au ajutat efectiv să completăm aceste liste. Mulţumim şi celor 2-3, care au refuzat să semneze. Atitudinea dumnealor ne convinge că mai e mult până departe…!

*

Zâmbete.
• Se zvoneşte că se va închide iadul. Au descoperit că nu are autorizaţie de funcţionare nici de la pompieri, nici de la protecţia mediului. Cine ştie ce ne-om face!
• O căsnicie fericită este atunci când o jumătate sforăie, iar cealaltă jumătate nu aude.
• Când copiii sunt mici, îţi vine să-i mănânci. Iar când cresc, îţi pare rău că nu i-ai mâncat când erau mici.
• Părinţii îi învaţă pe copii să vorbească, iar copiii îi învaţă pe părinţi să tacă!
• Căsătoria – singurul joc de noroc binecuvântat de Biserică!
• Petre Ţuţea: „Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuţă!”
• Fericirea este ca o minge. Alergăm după ea şi, când am prins-o, îi dăm cu piciorul…

*

Înmormântări. În ziua de 21 ian. am oficiat slujba înmormântării pentru Gheran Stanciu (71 de ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!

*

Program. În cursul lunii februarie, avem următorul program de slujbe; 2 febr. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăţ la ora 12); 6 febr. (Malovăţ – Bârda); 7 febr. (Malovăţ); 10 febr. (Malovăţ – Bârda); 13 febr. (Malovăţ – Bârda); 14 febr. (Bârda); 20 febr. (Malovăţ – Bârda); 21 febr. (Malovăţ); 27 febr. (Malovăţ – Bârda); 28 febr. (Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724.99.80.86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace şi bucurie să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: