DORIAN MARCOCI – Un sculptor al tăcerilor poetice

de Liliana MOLDOVAN
redactor-şef www.asiiromani.com

coperta_SculptorulApariţia volumului „Sculptorul tăcerii” i-a oferit, pentru a cincea oară, doctorului Dorian Marcoci şansa de a se transpune, cu real talent, în ipostaza scriitorului. Pentru început, e bine să reţinem că poetul se comportă ca un sculptor ce aşază cuvintele în matca unui joc pur, atrăgător, plin de candoare. E un joc ce te atrage şi te înlănţuie prin cuvinte calde şi sentimente frumoase, pline de lumină şi dor. E vorba, aici, despre un joc care irumpe, uneori, din firescul fiecărei zile, alteori, din tolba cu amintiri, ori de prin diverse unghere de suflet şi gând. Ca un scamator, poetul mânuieşte cuvintele cu migală, în aşa fel încât acestea tac, visează, rememorează sau speră. Domnia sa scoate la iveală versuri ce mângâie sau povestesc, desfac sau înnoadă sentimente, dau contur sau spulberă un ideal, un dor.

Ce înseamnă, aşadar, să sculptezi tăcerea prin cuvinte? Înseamnă să baţi la poarta viselor cu un pumn de speranţe. Înseamnă să faci iubirii loc şi luminii culcuş, înseamnă să dezlegi mistere. Să-ţi laşi sufletul pur să zburde pe meleaguri magice şi neumblate. Să dai voie luminii să-şi uite paşii pe ţărmuri virgine de mare albastră, la graniţa dintre lumină şi întuneric. Lăsând-o apoi să se înalţe matinală, inocentă şi pură, asemenea iubirii pe care o şi ocroteşte şi o aşază în palme divine de raze şi cer.

Un cer senin îşi doreşte poetul şi visează la un strop de viaţă atins de divin. De aceea invocă lumina: „Îngemănând divin / Mister / În viaţa dintr-o / Oază. / Iubirea ca liant / Etern / În suflete să / Vină / Aprinsă din neant / Matern / Şi adusă / Prin Lumină”[1].

Între timp, poezia îşi vede de drumul ei, iar gândurile poetului alunecă aproape ontologic pe Câmpia Dobrogeană lăsând urme de paşi: „Pe acest pământ însetat de istorie. Nu se grăbesc / Istoria are răbdare, / Poate să aştepte. / De fapt cât contează / Un gând / Într-un noian / De nespuse? / Cu sau fără el / Istoria / Îşi vede de treburile ei.”[2]

Antologia, apărută la Editura Nico (Tîrgu-Mureş), în 2015, îşi răsplăteşte cititorii cu scurte pasteluri de sentimente, iubiri şi amintiri. Evocată în tuşe de vers clasic sau modern, iubirea se cerne printre anotimpuri şi răsare din diverse locuri. A-tot-prezentă se lasă adulmecată, în prag de primavară, în miez de vară ori în apus de toamnă. Iar poetul? Poetul „Ar iubi cu-mpătimirea / Ultimului început. / Ar iubi strângând puterea, / Împlinind ce n-a avut”.[3]

Prin urmare, parcurgeţi „Sculptorul tăcerii”, volumul de versuri a lui Dorian Marcoci, ca şi cum aţi citi un jurnal liric. Un jurnal scris cu sinceritate, cu modestie chiar, construit pe structura unei partituri unice care celebrează viaţa, iubirea şi speranţa dar, mai ales, plăcerea de a te dărui scriind.

Sursa: www.asiiromani.com

_______________________
[1] Dorian MARCOCI – „Sculptorul tăcerii”, Tîrgu Mureş : Editura Nico, 2015, p. 24.
[2] Idem, p. 18.
[3] Idem p. 15.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: