Urma de sare

Passionaria Stoicescu_tablouri_noi_003

de Passionaria STOICESCU

Limba aducerii-aminte
o ştiu doar eu, n-are cuvinte,
ci rouă, chiciuri, ceaţă, aer,
frânturi de scâncet şi de vaier,
îmbrăţişări, păienjenişuri,
amarul dulce din furişuri
în care sufletul meu chel
zburda fără nimic pe el…

Patru pereţi – o închisoare
pentru lăuntrul plin de soare
orbind oglinzi, arzând poeme
din timpul fără nici o vreme,
când sprijinit de un perete
lăsai de dragoste pecete
nici către sud, nici către nord;
erai fior, eram fiord…

Negru pe alb, urma de sare
pe zidul din halucinare…
Există, nu o pot nega…
Atât de greu zideşti ceva,
să zugrăveşti fără culori,
doar cu colastra de ninsori
ce-a fulguit pe cerul meu…

Albe-s dorinţa, Dumnezeu,
steagul de pace, când înfrânt
te scuipă raiul pe pământ
în frunte sau în cap de listă
sub incolorele tristeţi,
sub amuţitele regrete…

Am zugrăvit acel perete,
eu, cea zidită-ntre pereţi…
Dar nu cu alb, nu mai există!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: