Conspirația copacilor

de Alexandru JURCAN

Leonardo DiCaprio_The RevenantAm așteptat cu mari speranțe să văd filmul lui Iñárritu (The Revenant), chiar dacă am fost puțin dezamăgit de Birdman, în ciuda multelor premii. Iată că Iñárritu și-a regăsit forma completă, originală, inconfundabilă. Tema avea toate șansele să îmbrace o tentă comercială, însă regizorul a cizelat nuanțele artistice, asigurând filmului transferul spre peren.

Filmul e adaptarea romanului lui Michael Punke (născut în 1964), scris în 2002 și reeditat acum, în 2015. Scriitorul nu-și face publicitate, poate fiindcă a devenit deputat S.U.A. Pentru roman s-a inspirat dintr-o poveste reală din 1823, America de Nord, când Hugh Glass, după lupta cu ursul grizzly, e abandonat de tovarășii săi în pădurea înghețată și dușmănoasă. Glass se târăște kilometri în șir și supraviețuiește grație unui instinct vindicativ, mai ales că Fitzgerald i-a ucis fiul.

Leonardo DiCaprio joacă rolul dificil al lui Glass, iar Tom Hardy (vi-l mai amintiți din Locke?) e Fitzgerald. DiCaprio s-a implicat total, e credibil, astfel că empatizăm perfect cu personajul său. Filmările dificile din Munții Stâncoși nu l-au speriat, nici apa rece, ghețurile, ori dormitul în carcase de animale. Dintr-un interviu, aflăm că actorul a refuzat ficatul fals, preferând un ficat de bizon real, riscându-și viața, deoarece l-a mâncat așa, crud.

Există scene memorabile, precum lupta cu ursul, unde nu se simte nici un trucaj; mai apoi, îmbrățișarea fiului mort – în cheie onirică – dar și intrarea în burta calului vidat de organe. Glass devine un Robinson tenace, obstinat, hotărât. Urmărirea lui Fitzgerald mi-a amintit puțin de Dueliștii (1977) lui Ridley Scott, numai în sensul înverșunării, deoarece Glass are toate motivele să se răzbune, în timp ce la Scott e sarcasm și punerea în relație antagonică a urâciunii umane față de frumusețea naturii.

Regizorul mexican Iñárritu s-a impus de la început, cu acel Iubire și câini continuând cu 21 grame, Babel, Biutiful. La filmări manifestă o înverșunare obsesivă, e crispat, studiază fiecare detaliu, reface – așa spun actorii cu care lucrează. Iñárritu vrea să fie autentic și reușește cu o trudă proverbială. Preocupat de lumina din film, el creează adevărate tablouri. A filmat The Revenant timp de nouă luni, obligând echipa să stea în acele condiții dure. Tom Hardy îl admonesta uneori pe regizor, sugerându-i să fie mai blând, dar văzând că nu obține nimic, prefera să se adâncească în zăpezi, decât să administreze pumni.

Rezultatul e meritoriu: un film cu lumini înghețate, estompate, cu DiCaprio excelând în expresivitatea facial-gestuală, cu o altă revelație în rol – adică Tom Hardy excepțional. Cerul e glacial ori albăstrui, ceața coboară premonitoriu, natura își dezlănțuie adversitățile, iar noi auzim răsuflarea lui Glass, ca o rugă disperată. Regizorul nu se grăbește să epuizeze grila poveștii, ci întârzie cu prudență de perfecționist spre zăpezile cernute peste brazii amenințători. Copacii filmați de jos formează o horă neagră pe spinarea cerului, iar în final asistăm la o încleștare demnă de samurai. Natura e un personaj esențial, într-o lume a cupidității și a violenței, încât regizorul sugerează adesea un fel de… conspirație a copacilor.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: