Moara la orizont

filmul Orizont

de Alexandru JURCAN

E bine să revenim la seva scriitorilor clasici, mai ales când e vorba de Slavici şi de a sa nemuritoare Moara cu noroc, atât de bine egalată valoric de filmul lui Victor Iliu din 1957. Criticul de film Ioan-Pavel Azap consacră un capitol acestui film în recenta sa carte 7 capodopere ale filmului românesc – Editura Tribuna, 2015 – subliniind „acurateţea discursului filmic, prin simplitatea elaborată ”, astfel încât Victor Iliu pune „bazele cinematografiei naţionale româneşti”.

Andras Hathazi

András Hatházi

Iată că un regizor apreciat precum Marian Crişan s-a gândit să revină la Slavici, actualizând universul nuvelei Moara cu noroc, care devine aici pensiunea Orizont. Personajele trimit subtil la Slavici, chiar dacă vedem maşini de lux, telefoane mobile, furturi de lemne. Alte măşti… aceeaşi piesă, desigur. Lucian cu Andra se ocupă de pensiunea izolată. Acolo e şi soacra (care foloseşte explicit citate din nuvelă), dar şi copilul.

Rodica Lazar_Bogdan Zsolt

Rodica Lazăr şi Bogdán Zsolt

Machiavelicul Zoli (alt posibil Lică) nu întârzie să apară. Chiar dacă filmul porneşte de la o idee din nuvelă, spectrul lui Slavici pluteşte nealterat şi benefic, ca un omagiu subtil. Doi actori de prestigiu din Cluj de la Teatrul Maghiar – András Hatházi şi Bogdán Zsolt – susţin cu brio osatura filmului. Umerii lui Hatházi, masivi, par a purta în mod emblematic greutatea artistică a naraţiunii (a fost la fel de bun în Morgen).

Filmul lui Crişan (care a convins pe deplin cu Morgen) nu trebuie judecat în raport cu nuvela. E un film convingător, cu atmosferă angoasantă, susţinută de muzica lui Cristian Lolea. Cu o remarcă: muzica nu trebuia să fie premonitorie de la bun început, ci putea să lase spectatorul într-o expoziţiune ambiguă. Imaginea semnată de Oleg Mutu se impune prin rigoare, dar şi prin oglindiri evanescente în efemerul geamurilor. Excelente drumurile şerpuite, mai ales nocturne, ducând povara dulce a metaforicului. Totul corect, gradat, până la finalul fals, precipitat, puţin penibil. Un fel de deus ex machina, adică hai să încheiem cumva. După ce Lucian îl ucide pe Lică, urcă în maşină şi se duc la biserică. Era noaptea Învierii, oamenii înconjurau biserica, iar ei se amestecă în mulţime. Nimic nu pregăteşte acest final de-a lungul filmului. Semnalez cu durere o eroare de distribuţie. Cu toată stima pentru alte prestaţii ale actriţei Rodica Lazăr, musai să spun că a eşuat lamentabil în rolul soţiei. Nu empatizează cu personajul, se mişcă în cadru de voie… de nevoie. Poate că are o tresărire justă în reuşita scenă a aşteptării trenului. Ca să nu mai vorbesc de final, unde regizorul nu vrea să vadă cum Andra, după oribila crimă, după o ţigară culpabilă, urcă impasibilă în maşina soţului, fără s-o intereseze nici crima, nici pensiunea în flăcări, atentă totuşi la a nu călca pe ceva vreascuri nocturne.

Scriu aceste remarci cu supărare, tocmai pentru că e vorba de un regizor talentat. Acum, ca să ne amuzăm puţin, sunt sigur că mulţi elevi care nu iubesc lectura vor merge înaintea bacului să vadă filmul, iar de vor primi drept subiect Moara cu noroc, vor scrie cu dezinvoltură cum că Ana avea celular performant, iar Ghiţă maşini de lux… etc.

Nota redacţiei: sursa fotografiilor: http://aarc.ro/filme/film/orizont-2014

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: