Se face ziuă tot mai demn
în caravana vieții mele
până mai ieri gândeam la răzbunări
azi sunt dispus să iert atâtea rele!
vulgar se numără timpul în ore și ani
un somn de-atâtea nopți, uitări la cotituri
în grebla vremii se agață-ncâlcituri
mă fericesc să fi-ntâlnit pe cei mai buni ca mine
c-am rezistat fără să cad în clipe de rușine
citind și comparând m-apropii de un rost:
ce-nseamnă să nu fii? cum este să fi fost?
cârlige de-amintiri între te duci și vii
se numără vârsta în prietenii
iar trupul-orologiu și încrustat de fapte
asemeni cu frunzișuri topite peste noapte
perete șubred și cu văruieli repetate
destinul meu trecut prin deceniile toate
ca un vârf de condei pe coala vieții pus
am simțit de multe ori ajutorul de Sus
tot mai fără puteri și la-ndemâna milei –
o, Dumnezeul meu, Care mă ții în picioare
în cumpăna zilei!
This entry was posted on Duminică, 6 martie 2016 at 5:05 am and is filed under Arte, Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 