HARUL ŞI MIRUL

In memoriam Vasile Sav

Lucia Sav_1de Lucia SAV

Stele sclipeau, argint pe bolta de smoală,
Brazde ara Carul-Mare pe cerul adânc,
Scântei luminau înnoptarea domoală,
lipsite de vlagă se stingeau pe pământ.

Pe corzile Lyrei armonice sonuri,
Fluvii stelare lunecau în splendoare,
în ether răsunau angelice coruri,
brazii fremătau în astrala răcoare.

Izvoarele clare săltau printre steiuri,
amarnic se tânguia o pasăre-n crâng,
vântul şuiera sălbatic prin ierburi,
spinii se zbăteau în suspinul prelung.

O rază stingheră străpunse lăuntrul,
Săgeată aprinsă în sufletul frânt;
doar Luna tăcută visa în culcuşul
din braţele largi ale morii de vânt.

În cruce se-aşterne menestrelul şi-n cânt
Şi steaua sihastră adânc i se-nchină;
Harul şi mirul, înmiresmatul veşmânt,
înfăşurându-l în Lumină divină.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: