Balada fetei de pescar

pictura_3_Passionaria Stoicescu

de Passionaria STOICESCU

„Prinde-mi, tată, luna în năvod,
de argint însolzurată mreană,
dacă nu, la noapte, lângă pod,
mă arunc cu stelele-n bulboană!”

De nebun pescarul n-are chip,
umbra lui alunecă sărată,
barba are aur din nisip
şi înjură marea, când se-mbată.

Cântec trist rusalcele-i răspund,
flautele picură lichide
zornăindu-şi scoicile pe prund…
şi grăbit pescarul le deschide.

Marea-i cade în genunchi la pod
ca o rugăciune lipoveană:
„Prinde-mi, tată, luna în năvod,
de argint însolzurată mreană!”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: