Maramureș. Martie. Aide-memoire

Zodia Berbecului (1)

de Angela-Monica JUCAN

Născuți în a treia decadă a lunii martie:

tiberiu utan21 martie 1930, la Văleni, Maramureșul istoric, zona văii Izei – Tiberiu Utan (m.: 26 mai 1994, București), fiu de învățător. Poet, publicist, traducător din literatura spaniolă, a fost redactor la „Lupta Ardealului” (1948-1949) și la „Luceafărul” (1958-1961), redactor-șef la „Gazeta literară” (1961-1967), director la Editura Tineretului și la Editura Ion Creangă. Studii universitare la Cluj și la Moscova. Intrat după 1989 într-un con de umbră, chiar negat ca scriitor, se încearcă acum reabilitarea poetului pe nedrept evaluat prin prisma obtuză a tematicii abordate (înscrisă, ce-i drept, de multe ori, în linia politică a vremii), ignorându-i-se valoarea strict literară (independentă de subiect) și creația cu altă tematică și uitându-se calitatea lui de om de mare probitate. Actualmente, la Văleni funcționează Asociația Culturală „Tiberiu Utan”; școala din localitate de asemenea îi poartă numele; la Sighet s-au organizat în anul 2014 manifestări comemorative la împlinirea a 20 de ani de la moarte, ocazie cu care s-a lansat și volumul antologic Despărțirile întotdeauna dor, îngrijit de soția scriitorului – prozatoarea Lucia Olteanu Utan, decedată și ea, la un de la acest eveniment (16 mai 1925-17 iunie 2015); în numărul 2/2014 al revistei „Bibliotheca septentrionalis” a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, i-a fost dedicată o rubrică.

„Niciunde – scrie Tiberiu Utan – omătul nu mi-a părut atâta de alb şi pur, atâta de blând şi bun şi strălucitor ca în Maramureşul copilăriei mele. Colindul de atunci se reînfiripă din mai nimic: // Mândru-şi cântă cerbu-n codru, / mândru-şi cântă de nu-i modru. // Un cerb superb, cu încrângătura coarnelor bătută în aur şi argint. În stele şi în flori de omăt.” (Din Prefaţă la volumul lui Francisc Nistor Iarna maramureşeană, Bucureşti, Sport-Turism, 1981.)

Florica Bud21 martie 1957, la Ulmeni (pe atunci, localitate rurală), aflat la limita someșeană a Codrului – Florica Bud (născută Trif), poetă, prozatoare, publicistă, pamfletară, autoare de literatură pentru adulți și copii. Debut publicistic în 1997, cu proză scurtă, în revista literară „Artpanorama”; debut editorial în 1993, cu volumul de proză scurtă Iubire, sînt un obiect nezburător (Baia Mare, Gutinul); autoare a 17 volume și inclusă în mai multe volume colective, unele bilingve. Câștigătoare a numeroase premii și distincții. Este preşedinte al Cenaclului Scriitorilor din Maramureş, vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Baia Mare, redactor asociat al revistei „Nord literar”, fost director al Institutului Cultural Român – filiala Maramureş, președinte fondator al Fundației Culturale „Bona Fide”, membră a Organizației Internaționale „Poetas del Mundo”. Licențiată, în 1981, a Institutului de Mine din Petroșani, absolventă a unui curs de marketing și relații internaționale (București), și a unui curs de inițiere în informatică (Cluj-Napoca); programator-analist la Centrul Teritorial de Calcul Baia Mare, reprezentant vânzări la „Polipromin” Cluj și la „Ageximco” București, administrator la S. C. „Feeric” S. R. L. Baia Mare.

Rodica Dragomir22 martie 1940, la Satu Nou de Jos, în familia învăţătorilor Ioan şi Emilia Costin – Rodica Maria Costin, căsătorită Dragomir (semnează Rodica Dragomir), strănepoată, în linie maternă, a poeţilor Dan şi Emil Botta. Licenţiată a Facultății de Filologie, secţia română, a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Profesoară la Liceul din Seini (primii cinci ani lucrați în învățământ) și la Grupul Şcolar Minier „Gheorghe Lazăr” din Baia Mare (timp de 29 de ani), unde, cu excepţia câtorva ani, a fost şefa Catedrei de limba română şi limbi străine; profesor cu gradul I didactic; distinsă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu o diplomă de excelenţă pentru întreaga activitate în slujba şcolii. Coordonator al revistei școlare „Flori de mină”, cu care a obținut premiul al doilea la un concurs național al revistelor școlare. După anul 2000, se dedică activităţii literare, debutând publicistic în februarie 2001, în cotidianul băimărean „Opinia”, şi editorial în luna iulie a aceluiași an, cu volumul de versuri „Noapte şi zi” (Baia Mare, Editura Minulescu). Membră a Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare, a Cenaclului Scriitorilor din Maramureş, a Uniunii Scriitorilor din România. Este autoare a opt volume, dintre care două au fost și reeditate, și prezentă în câteva volume colective. Creație răsplătită cu șase premii literare. Colaborări la reviste literare și culturale, la posturi de radio şi de televiziune locale. Aprecieri ale operei sale, publicate în presă și în volume, semnate de nume consacrate ale criticii literare și de scriitori importanți.

Stefan Aurel Dragan26 martie 1951, în Bârsău de Jos (pe atunci, în regiunea Maramureș, astăzi, în județul Satu Mare) – Ștefan Aurel Drăgan, poet, prozator, publicist, revendicat, ca scriitor, atât de județul Maramureș, cât și de Satu Mare, Ștefan Jurcă afirmând chiar că este „liantul între județele administrativ limitate, nu și cultural”, fiindcă participă la viața culturală a ambelor județe. Ștefan Aurel Drăgan îi răspunde însă lui Nicolae Scheianu, într-un interviu, că „scriitorul este omul condeiului nu al unui judeţ”. Debutul în presă s-a produs în anul 1967, în revista „Familia”, de la Oradea, iar cel editorial în 1999, cu volumul de versuri Limite (Baia Mare, Helvetica), după care a publicat încă șapte volume proprii. Îi apar texte și în volume colective. Colaborează la cotidiene băimărene și la reviste literare de notorietate, locale și naționale. A lucrat ca tehnician veterinar (1973-1974) și secretar al primăriei comunale (1974-2012). Studii liceale de profil agricol. Licențiat în drept.

Emil Gavris28 martie 1915, la Chelința – Emil Gavriș (m.: 25 iulie 1989, București), solist vocal, violonist, șef de orchestră, compozitor; interpret de muzică populară și romanțe. Este fiul învățătorului Augustin Gavriș (care l-a și inițiat în arta interpretării la vioară) și al Susanei Gavriș (născută Marchiş, originară din Oarţa de Jos). Debutul muzical s-a petrecut în 29 iulie 1945, la Radio România. A promovat folclorul din zona natală, dar a inclus în repertoriu și cântece din alte părți ale Țării. A fost solist al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” (1951-1954), al Orchestrei „Barbu Lăutaru”, al Filarmonicii de Stat „George Enescu” (1954-1961, 1967-1970), al Ansamblului „Rapsodia Română” (din 1970), participând la spectacolele acestora din Țară și la turneele lor în străinătate. A fost dirijor al Orchestrei de Muzică Populară Radio (1952), al Ansamblului de Cântece și Dansuri „Brâulețul” din Constanța (1965-1967), al Orchestrei „Doina Argeșului” din Pitești (1967-1968), al Orchestrei de muzică populară a Filarmonicii de Stat din Arad (1963-1973), al Orchestrei „Doina Ilfovului” din București, al unor orchestre populare de amatori. A compus cântece pentru coruri și pentru formații de pionieri și tineret, piese concertante pentru vioară și pian, romanțe pentru voce și pian, pe versuri de poeți români. Începând din 1953, are înregistrări pe discuri pentru gramofon și pick-up, de ebonită, vinil, bandă magnetică, compact-discuri, DVD-uri (Digital Video Disc, Digital Versatile Disc), realizate la Casa de discuri „Electrecord” și la Societatea Română de Radiodifuziune. Este autorul culegerii Cântece populare, pe care a publicat-o în 1962 la Editura Muzicală. A primit Ordinul Muncii (1954), Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1954), Ordinul Meritul Cultural (1968), Premiul Concursului de creație pentru tineret pentru lucrarea „Tinerii drumeți” (1977). Studii superioare juridice – licențiat (Cluj) și doctor (București) în drept. A lucrat în Ministerul Învățământului, ca șef de serviciu, director adjunct, inspector și a îndeplinit și alte funcții. În 7 ianuarie 2014 (anul în care se împlinea un sfert de veac de la moartea artistului), la Chelința a fost inaugurat Căminul Cultural „Emil Gavriș”, în care a fost amenajată și Camera memorială „Emil Gavriș”, cu obiecte care au aparținut acestei personalități de marcă a localității. Tot la Chelința, în anul următor, la 15 noiembrie, a avut loc prima ediție a Festivalului-concurs de interpretare vocală și instrumentală „Emil Gavriș”, destinat identificării și promovării tinerelor talente din aria folclorică muzicală a Ulmeniului, ediție organizată cu ocazia centenarului nașterii artistului.

Livia Filipascu-Piso27 martie 1931, la Sighet – Livia Piso (născută Filipașcu), primul copil al istoricului, teologului greco-catolic, profesorului, publicistului, omului politic dr. Alexandru Filipașcu de Dolha și Petrova și al Liviei Filipașcu (născută Buzilă). Pictor cu studii de arte plastice urmate la Cluj, scenograf specializat la București, restaurator de pictură veche religioasă. Manifestând minuțiozitate, seriozitate, dovedind competență și un talent ieșit din comun în toate aceste sfere ale artei, Livia Piso se bucură, ca artist, de largă recunoaștere în Țară și în străinătate și a primit importante premii. Este cetățean de onoare al localității Petrova, din Maramureșul istoric. Moștenitoare nu doar a titlului nobiliar al familiei sale, ci și a sentimentelor patriotice ale părinților și strămoșilor ei, a întemeiat și organizat, împreună cu soțul său, tenorul de valoare mondială Ion Piso, Centrul Documentar-Expozițional al Nobilimii Maramureșene Române, institut unic, de acest fel, din lume, deschis la 31 martie 2014 la Vișeu de Sus. Cumnată cu soții Ladea – sculptorul Romul Ladea și pictorița Lucia Piso-Ladea.

Adrian Pop30 martie 1972, la Copalnic Mănăștur – Adrian Pop (numele oficial: Ioan Adrian Pop), personalitate discretă, dar de o vastă și solidă cultură, în special umanistă, poet și publicist de mare talent literar, interpret vocal și la chitară de muzică folk; licențiat în filologie (fost student al inegalabilului Vasile Grigore Latiș, la Universitatea de Nord Baia Mare), bun cunoscător al limbii franceze, traducător din și în această limbă; autodidact în ce privește limba engleză și domeniul IT, pe care și le-a însușit la un nivel remarcabil. După absolvirea facultății, a fost profesor, câțiva ani, la Liceul „Emil Racoviță” din Baia Mare, a lucrat în redacțiile unor ziare băimărene, apoi a ajuns bibliotecar la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, unde a îndeplinit, o vreme, funcția de șef al secției de împrumut pentru adulți, a fost redactor al buletinului semestrial al acestei instituții – „Bibliotheca septentrionalis” –, bibliograf, coordonator de volume omagiale, organizator de manifestări culturale. Ca bibliotecar, s-a specializat urmând cursuri biblioteconomice la Bușteni. Este responsabil de ediție la revista online „e-Bibliotheca septentrionalis” și secretar de redacție la revista tipărită „Vatra chioreană”; inclus, cu poezii și articole, în volume colective și antologii; apare cu grupaje poetice în diverse periodice; este membru al Cenaclului Literar „Acrostih” din Cavnic; apropiat al cercurilor culturale băimărene; colaborator al unor reviste literare; deținător și creator al unui excepțional blog personal; participant la proiecte culturale și la activități de documentare. I s-au luat interviuri și s-a scris despre poezia lui în presa tradițională și în cea online. Este așteptat și cu apariții editoriale proprii.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: