Buna Vestire

Antonia Bodea, Persida Rugu

de Antonia BODEA

În umbra casei, în april,
Pe un răzor de păpădie,
Un șir de cătănițe-nscriu
Cea mai știută geometrie.

Din pragul clipei de copil,
Cu zidul zvelt, proptit în coastă,
Spre coama dealului vecin
Îmi risipesc privirea-albastră.

Mă simt învăluit, pe rând,
De-un ritm ce duce-n veșnicie
Și nu se-ncheagă-acum alt gând
Din zbaterea-mi pretimpurie.

Din iarba cu sfiosu-i crud
Mi-agăț un petic de rochiță
Și știu că-i desenat în fir
Măcar un strop de cătăniță.

Încorsetată, astăzi, eu
În geometria aspră-a străzii,
Încerc să mă refugiez
În visul casei, al ogrăzii.

Mă ispitește-ades un gând
În dorul meu de veșnicie
Să mi-l pitesc într-un cuvânt,
Să-l caut în copilărie.

Dar visu-albastrului senin
În zare nu se mai încheagă
Și-un nod amar de timp târziu
De alte geometrii mă leagă.