de Vasile SAV
Unduitoare, trupurile şi mireasma fecioarelor te
purtau, ca un alt simţ, mai înalt şi nedesluşit încă
înţelegerii.
Noaptea, te arătai, în somn, păstorului, ca o
fulgurare a vastelor spaţii.
Şi el îşi purta turma spre depărtatele nisipuri de aur.
This entry was posted on Vineri, 25 martie 2016 at 2:33 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:
Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare / Schimbă )
Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare / Schimbă )
Conectare la %s
Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.
Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.
Δ