Maramureș. Aprilie. Ad notam

Zodia Berbecului (2)

de Angela-Monica JUCAN

Născuți în primele două decade ale lunii aprilie:

1 aprilie 1953, la Vicea (comuna, pe atunci, Ulmeni, astăzi oraș) – Viorel Mureșan, poet, critic literar, publicist, profesor licențiat (1979) al Facultății de Filologie din Cluj-Napoca, secția română-rusă, beneficiar în 1994 al unei burse de creație Soros, laureat al mai multor concursuri literare. A debutat publicistic în anii liceului, la ziarul „Năzuința” din Zalău. În vremea studenției, a fost redactor la revista studențească clujeană „Echinox”. Debutul editorial s-a produs în 1982, cu placheta de versuri Scrisori din muzeul pendulelor, scoasă la Editura Albatros. După o pauză de 13 ani, îi apare al doilea volum, apoi, la intervale mai mici, altele. În anul 2013, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare i-a dedicat un volum documentar biobibliografic, la împlinirea vârstei de 60 de ani.

2 aprilie 1943, la Strâmtura, pe Iza, în Maramureșul istoric – Aurel Ion Brumaru, licențiat al Facultății de Filosofie, secția psihologie a Universității din București. A frecventat și cursurile Facultății de Istorie-Filosofie, secția defectologie, de la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Este scriitor, critic literar, eseist, publicist, traducător; stabilit la Brașov; membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov; redactor la revistele „Astra” și „Vatra veche”, colaborator la numeroase reviste literare. Debut publicistic în 1965, în „Gazeta literară”, și editorial în 1975 la Editura Eminescu, cu volumul Literatură și cunoaștere, scris în colaborare cu Mihai Nadin. Pentru creația sa și activitatea în domeniul culturii, a fost răsplătit cu premii și diplome, acordate de instituții de prestigiu.

2 aprilie 1951, la Vărai, comuna Valea Chioarului (la limita dintre județele Maramureș și Sălaj) – Eugen Indre, dirijor de coruri de amatori, corist în câteva coruri, solist vocal de muzică populară; absolvent al Școlii Populare de Arte „Liviu Borlan” din Baia Mare, unde a studiat canto și arta dirijorală corală. Și-a început cariera dirijorală în anul 1978, la Șișești, unde a dirijat corul bisericii, la Sfânta Liturghie. În prezent, conduce corul „Românașul” din Coaș (între membrii căruia este și soția sa, Ana), Corala „Grazie Musici” a intelectualilor pensionari din Baia Mare, corul „Lumină Lină” din Baia Sprie; colaborează ocazional cu corul „Glasul Chioarului” din Șomcuta Mare, în calitate de corist sau dirijor secund.

4 aprilie 1972, la Ileanda (Sălaj) – Teofil Stan, preot iconom stavrofor, slujitor la Parohia Ortodoxă „Sfântul Prooroc Ilie” din Baia Mare; lector universitar la Centrul Universitar Nord Baia Mare, unde predă disciplinele muzică bisericească, liturgică, pastorație. Doctor în teologie cu studii doctorale la Universitatea „Babeș-Bolyai”; licențiat al Facultății de Teologie din Cluj-Napoca, secția teologie pastorală, și al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, specializările muzică religioasă și didactica muzicii; membru al Asociației „International Ecumenical Fellowship”, președinte, în perioada 2002-2009, al Asociației „Prietenia Ecumenică din România” (APER), vicepreședinte APER (2012); coorganizator de tabere ecumenice de tineret la Taizé (Franța). Este autor al lucrării Cântarea bisericească în Maramureș și Sătmar (Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2010), coautor sau coordonator al mai multor volume, autor de studii și articole de specialitate publicate în „Ortodoxia maramureșeană”, „Acta musicae byzantinae”, „Studia Universitatis Septentrionis – Theologia ortodoxa” și în volume colective.

5 aprilie 1954, la Chelința (astăzi, cartier al orașului Ulmeni) – Ioan Meteș Morar-Chelințanu, scriitor. S-a calificat în meseria de strungar la Grupul Şcolar Minier din Baia Mare (promoția 1972), și-a continuat studiile la Liceul „Gheorghe Șincai” din același oraș, urmând cursurile serale, absolvite în anul 1981. În timpul stagiului militar îmbolnăvindu-se grav, este pensionat de boală; totuși, din 1978, până în 1986, va lucra în diverse locuri, între care IMRAUT Baia Mare, unde a făcut trei inovații, toate puse în practică în uzină, dar numai pentru una obținând brevet de inovație. În anul 2011, a debutat editorial cu Monografia satului Chelința, care este lucrarea sa de bacalaureat revăzută și adăugită, și din care a scos o a doua ediție, mult amplificată, în anul 2014. Are apărute trei volume de versuri și pregătite pentru tipar încă câteva volume. Colaborează cu versuri, proză scurtă și texte documentare la revistele „Nord literar”, „Izvor de cultură”, „Izvoare codrene”, „Vatra chioreană”, „Freamăt” (la care este și membru al colectivului redacțional), „e-Bibliotheca septentrionalis” etc. Este inclus în câteva antologii.

8 aprilie 1923, în localitatea sătmăreană Tiream – Valeriu Achim (m.: 12 februarie 2014), veteran de război, combatant, în cadrul eroicului Detașament Păuliș, în cel de-al Doilea Război Mondial (ca elev al Școlii de Subofițeri de Rezervă din Radna – 1943-1945), învățător cu Școala Normală urmată la Timișoara, licențiat în limba și literatura română și istorie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, doctor în istorie. A funcționat în învățământul primar în câteva localități rurale și în Târgu Lăpuș, a fost director al școlii din Andrid, inspector școlar raional și șef al Secției Raionale de Învățământ. A lucrat apoi la Comitetul Regional de Cultură și Artă, a fost director al Muzeului Județean Maramureș și al Teatrului Dramatic Baia Mare (de unde s-a pensionat), director al Editurii Gutinul din Baia Mare. S-a remarcat printr-o bogată activitate culturală și științifică, având ca principal domeniu de cercetare istoria. A primit numeroase decorații și a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Baia Mare și al localității sale natale. În anul 2003, la împlinirea vârstei de 80 de ani, Serviciul bibliografic al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” a întocmit un caiet biobibliografic aniversar, în care sînt consemnate titlurile volumelor, studiilor, articolelor etc. apărute până la acea dată.

12 aprilie 1883, la Cistei (comuna Mihalţ, judeţul Alba) Titus D. Ciortea (m.: 30 iulie 1921, Târgu Lăpuș), absolvent al Facultăţii de Drept din Târgu Mureş. A fost avocat la Alba Iulia, apoi la Târgu Lăpuş, unde s-a și stabilit şi s-a implicat în activităţi culturale şi politice. Luptând în Primul Război Mondial, ajunge în prizonierat la ruşi. Eliberat în 1918, se întoarce la Târgu Lăpuș și își reia activitatea politică. Este ales membru în Consiliul Naţional Român, cercul Lăpuș, unde se face remarcat în munca de organizare a consiliilor şi gărzilor din acest cerc. A fost delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, şi a făcut parte din comitetul de organizare a adunării populare din Târgu Lăpuș, care s-a convocat pentru a se comunica populației hotărârile de la Alba Iulia.

12 aprilie 1944, la Șugău (Sighet), într-o familie de origine nobilă, Vasile Moldovan (m.: 27 noiembrie 2010), doctor inginer constructor, care s-a afirmat și printr-o activitate de mecenat, astfel că, la împlinirea a 15 ani de la înființarea acestei societăți, Societatea Culturală Pro Maramureș „Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca i-a acordat o diplomă de excelenţă, pentru excepţionala contribuţie materială adusă la promovarea şi îmbogățirea patrimoniului cultural maramureşean.

14 aprilie 1958, în localitatea Eriu (comuna Sâncrai, Satu Mare) – Carmena Felicia Băințan, scriitor. Absolventă a unei școli postliceale pedagogice, este calificată ca învăţător și educator și a profesat în învățământ, ocupând posturi de învăţător şi educator în Baia Mare şi alte localităţi din zonă. Scrie poezie și proză. A debutat editorial în anul 2002, cu romanul Răsărit târziu, scos la Editura Cybela din Baia Mare, după care a mai tipărit două cărți: Sărutul uitării (2003) și Iubirea din tăcere (2015), aceasta din urmă, recenzată favorabil în presă. Este inclusă cu cinci poezii şi o povestire în volumul colectiv Cenaclul de la Satulung, editat sub egida eCreator. Colaborări mai importante are la revistele „Porțile Nordului”, „eCreator” și la revista pentru copii „Draga mea”. Din anul 2013, este președintele filialei băimărene a Ligii Scriitorilor Români, iar din anul 2015 este director al revistei LSR „Freamăt”, care apare la Baia Mare.

14 aprilie 1978, la Baia Mare – Nicolae Bude, libotinean, de fapt. Este dirijor al corului de bărbați „Dacii liberi” din Libotin, licențiat în teologie ortodoxă, specializarea asistență socială, la Universitatea de Nord Baia Mare. A fost profesor la Liceul „Petru Rareș” din Târgu Lăpuș, unde a predat religie și muzică, dar a renunțat după câțiva ani la catedră, ocupând apoi un post de consilier pe probleme sociale la Primăria Cupșeni. Cu corul „Dacii liberi”, are o legătură statornică, încă de la vârsta de 13 ani (1991), când a devenit corist al acestei formații, care pe atunci nu avea un nume, ci „doar” renume; peste 16 ani (la 28 ianuarie 2007) va relansa corul, care între timp își întrerupsese activitatea, preluând și conducerea lui, care înseamnă și conducerea formației din succes, în succes. Este implicat, alături de primar, viceprimar, directorul școlii din comună și alte persoane, în organizarea și desfășurarea „Sărbătorii portului și cântecului popular” de la Cupșeni, care are loc în fiecare an în preajma sărbătorii creștine a Sfinților Constantin și Elena.

15 aprilie 1881, la Borșa, Artur Coman (m.: 1972), inginer topograf și silvic, cercetător botanist, om de cultură, nepot de soră al lui Artemie Anderco; absolvent, în 1907, al Academiei Regale de Silvicultură şi Mine din Banská Štiavnica (Slovacia). Timp de 65 de ani – 1907-1972 (până la moarte) – a cercetat flora Maramureșului, a adunat, conservat și sistematizat în ierbare peste 20.000 de plante superioare și a realizat noi taxoni pentru regnul vegetal. Colecția de botanică a Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației, Secția de științe ale naturii, este alcătuită din ierbarul lui Artur Coman, achiziționat de muzeu în 1968, cu 16.514 numere de inventar.

15 aprilie 1902, la Ieud, în familia învăţătorului Petru Bilţiu-Dăncuş, Titus Bilţiu Dăncuş (m.: 1981), învăţător, culegător de folclor, om de cultură. Rămas orfan de tată, mama e nevoită să-l dea la orfelinatul din Kecskemét, unde urmează şcoala primară, după care se înscrie la liceu, dar, necunoscând prea bine limba maghiară, abandonează şcoala şi lucrează ca ucenic la o cofetărie. Vine, după un timp, la Sighet, unde îşi reia studiile, urmând gimnaziul, apoi şcoala de învăţători. Va lucra ca învăţător întâi la Coştiui (1921-1924), iar după satisfacerea stagiului militar (1924-1925), la Săpânţa, apoi la Vetiş (Satu Mare) şi, din 1931, va fi profesor de îndeletniciri practice în Satu Mare. După cedarea Ardealului de Nord, se refugiază la Craiova, unde lucrează tot în învăţământ. În 1945, revine în Maramureş, la Săpânţa, dar, până la pensionara sa (silită), din 1954, va lucra în diverse localităţi rurale din Maramureş şi Satu Mare. S-a implicat în problemele comunităţilor satelor în care a lucrat şi a avut o susţinută muncă de culegător de folclor, folosind unele texte şi în predarea la clasă. A fost solicitat şi a răspuns la chestionarul lui Nicolae Densuşianu. A creat texte proprii, inspirate din folclor. (Prezentare făcută pe baza unor date din volumul Titus Bilţiu-Dăncuş, Basme şi povestiri, Baia Mare, Ethnologica, 2005.)

15 aprilie 1924, la Botiz (Satu Mare), Nicolae Bălaj (m.: 2008), pictor; ucenic, în 1939 la mina Valea Roşie din Baia Mare, stabilit în 1985 în Baia Mare; participant, în 1943, la război pe vasul petrolier german „Baiereuth”; absolvent în 1944 al Şcolii Militare de Rezervişti şi Război Terestru; combatant pe front; student în 1948 la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Cluj, profesor la Şcoala Populară de Artă din Cluj, apoi la cea din Ploieşti, oraş în care a făcut parte şi din filiala locală a UAPR. În 1985, obţine premiul al doilea la Concursul Naţional pentru Monumentul Memorandiştilor din Cluj-Napoca; este distins cu premiul de participare la Concursul Naţional pentru Monumentul Independenţei, organizat la Târgovişte. În anul 2004, cu ocazia Zilei Artistului Plastic Băimărean, pentru merite deosebite în dezvoltarea Centrului Artistic Baia Mare, Primăria Municipiului Baia Mare îi conferă o diplomă de excelenţă. În anul 2006 i se acordă diploma de excelenţă şi Placheta comemorativă „110 ani”, pentru contribuţia la creşterea prestigiului Centrului Artistic Baia Mare. Prin decret prezidenţial, este decorat cu Medalia Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial.

15 aprilie 1944, în comuna Leordina, într-o familie cu șase copii din neamul Olanenilor, Nuţu Leordean, dansator popular şi interpret de muzică populară, absolvent al Şcolii de muzică de pe lângă Casa de Cultură din Sighet, membru, prin anii ’70, al Ansamblului „Mara” din Sighetu Marmaţiei, colaborator al Filarmonicii de Stat din Cluj-Napoca (1973-1976), al Ansamblului „Cununa de pe Someş” din Bistriţa, al Ansamblului „Ţara Oaşului” din Satu Mare (din 1981), al Ansamblului Național „Transilvania” din Baia Mare, al Ansamblului „Cercănelul” din Borşa, al Ansamblului „Haţegana” din Hunedoara, al Ansamblului „Cindrelul” din Sibiu, al Ansamblului „Meseşul” din Zalău, al Ansamblului „Banatul” din Timişoara, al Filarmonicii de Stat din Arad; deţinător al unui atestat de artist liber-profesionist, gradul I, eliberat de Ateneul Popular din Bucureşti; participant la numeroase turnee în Ţară şi în străinătate. Împreună cu sora sa Maria, a imprimat mai multe discuri, casete audio, CD-uri, puse sub genericul „Fraţii Maria şi Nuţu Leordean”.