Trag clopotele
adevărul zace în iarbă
cu coastele rupte
iar ţi-a încremenit inerţia
în faţa oglinzii
ciorile din parc s-au înmulţit:
iau pâinea de la gura copiilor
ţi-ai amintit deodată
dealul pleşuv al bisericii din sat
bătea toaca în noaptea Învierii
nu ţi se umflase încă vârsta
în cercuri vinete
mi-ai dat un ciob de lună
drept jurământ –
o rază alburie bună de pus în mormânt.
This entry was posted on Miercuri, 20 aprilie 2016 at 4:09 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.