Zodia Taurului (1)
de Angela-Monica JUCAN
Născuți în ultima decadă a lunii aprilie (listă selectivă):
24 aprilie 1955, la Ariniş – Traian Tr. Velea, poet; licențiat în drept. A urmat Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, terminând studiile ca şef de promoţie. În perioada 1981-1986 a îndeplinit funcția de judecător, iar din anul 1986 este avocat în Baroul Maramureş. Actualmente, urmează o a doua facultate, ca student (în anul II) al Centrului Universitar Nord Baia Mare (Universitatea Tehnică Cluj-Napoca) – Facultatea de Litere, specializarea teologie greco-catolică. Debutul editorial s-a produs în anul 2015, cu volumul de versuri Iubi-Te-voi, Doamne! Apare cu un articol în Biruirea de sine (volum omagial Mircea Vulcănescu, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, 2004 – lucrare colectivă coordonată de Corneliu Oneţ şi Angela-Monica Jucan) și cu creație în versuri în O antologie a poeziei maramureşene – de la poezia populară la poezia contemporană (2009), Baia Mare, Ethnologica, 2010 (volum alcătuit de Nicolae Păuna Scheianu).
24 aprilie 1968, la Baia Mare – Marin Pungă, poet, publicist. Absolvent al Liceului „Mihai Eminescu” (astăzi, Colegiul Național „Mihai Eminescu”) din Baia Mare, profilul filologie-istorie, promoția 1988. Debut publicistic în 1998, cu o poezie, în hebdomadarul băimărean „Nord magazin”. Debut editorial în anul 2003, cu volumul de versuri Capătul lumii (Baia Mare, Editura Scriptoriun). Este prezent în volumele colective Seratele literare lăpușene (două ediții: 2007, 2008), O antologie a poeziei maramureșene : de la poezia populară, la poezia contemporană, antologie realizată de Nicolae Păuna Scheianu (Baia Mare, Editura Ethnologica, 2010), Anotimpuri românești : Iarna și Scrisul de azi (acestea două din urmă apărute la Editura Singur din Târgoviște, în anul 2015). Îl găsim cu colaborări la cotidienele băimărene „Opinia” (1998), „Graiul Maramureșului” (1990), „Glasul Maramureșului” (2000, 2004), „Informația zilei de Maramureș” (2002), la revistele culturale maramureșene „România km 0” (1999), „Memoria ethnologica” (2004), „Calendarul Maramureșului” (2006), „Din vatra satului” (2010) și la revista de cultură, civilizație și atitudine morală „Singur” din Târgoviște. A participat la ședințele cenaclurilor Nord și Arta (1985-1989), Contemporanul (1989), Grup 90 (1990), iar din 1990 este membru al Cenaclului Scriitorilor din Maramureș; face, de asemenea, parte din filiala băimăreană a Ligii Scriitorilor Români.
26 aprilie 1957, la Baia Mare – Diana Adamek, doctor în filologie (1997, cu teza Privirea, temă şi limbaj), critic literar, eseist. Licențiată a facultății clujene de filologie în 1980, an în care se produce și debutul său publicistic, în revista „Tribuna”. Actualmente, este conferențiar universitar al aceleiași facultăți (Catedra de literatură comparată) a Universității „Babeș-Bolyai”. Debut editorial în 1995, cu volumul de eseuri Trupul neindoielnic, pentru care a primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, filiala din Cluj-Napoca. Alte volume: Trupul neîndoielnic (1995), Ochiul de linx. Barocul şi revenirile sale (1997, ediția a doua – 2004), Castelul lui Don Quijote (2002), Transilvania și verile cu polen. Clujul literar în anii ’90 (2002; premiul pentru istorie și critică literară al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca), Pata-Tata. Șah (2004, ediția a doua – 2010), Eseuri creole (2005; premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca), Melancolii portugheze (eseuri, 2007; traducere în portugheză, Editura Chaves, 2010), Vasco da Gama navighează (roman, 2007; traducere în portugheză, Editura Chaves, 2009), Pădurea mătuşii Clematis (2009), Dulcea poveste a tristului elefant (2011). Coautor, împreună cu Ioana Bot, al volumului Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1990). Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
27 aprilie 1863, la Petrova – Gheorghe Bilașcu (m.: 1926, Cluj), fondatorul învăţămîntului stomatologic din România. În 1919, a fost printre fondatorii Universității de Medicină și Farmacie din Cluj. Studii liceale la Vișeu de Sus, apoi, universitare la Budapesta, oraș în care va practica medicina, în mai multe specialități și va fi preparator şi asistent la numeroase discipline (anatomie descriptivă, fiziologie, obstetrică, oftalmologie, ortopedie, chirurgie, stomatologie. Optând, în final, pentru stomatologie, disciplină nouă, la vremea aceea, abia atunci începând să fie considerată medicală), până la Marea Unire, după care, răspunzînd la apelul Consiliului Dirigent (după ce, în perioada budapestană, tot timpul ținuse legătura cu românii din Ardeal și multora le fusese chiar gazdă, între care episcopul greco-catolic Vasile Hossu de Gherla), vine la Cluj, având deja aura de „rege al medicilor dentişti”, după cum l-a numit profesorul în medicină Arkövi József. Prin strădaniile sale și cu autoritatea sa, stomatologia a fost inclusă ca disciplină obligatorie în facultatea de medicină, nu numai la Cluj, ci şi la Bucureşti şi Iaşi, ceva mai târziu adoptându-se rezidenţiatul şi specializarea în stomatologie. Mai mult, profesorul Bilașcu s-a ocupat și de realizarea unei baze materiale pentru învăţămîntul teoretic şi pentru cel practic, reușind să obţină clădirile din actualele străzi Victor Babeş şi Republicii, clădiri pe care le-a adaptat specificului stomatologic şi le-a dotat corespunzător, cu toate că situația economică a Țării era precară în urma războiului. Prin exemplul său, profesorul Bilașcu a reușit să creeze și un climat emulativ în rândul studenților și al medicilor, stimulând și interesul pentru noutățile din domeniu și pentru munca de cercetare. A fondat, împreună cu un grup, „Revista stomatologică”, prima de acest fel din ţară și care, datorită nivelului științific și al articolelor scrise nu doar în română, ci și în maghiară, germană și franceză, și-a câștigat prestigiu european. La toate aceste rezultate din România, a ajuns în mai puțin de șapte ani. Din nenorocire, eminentul medic și profesor s-a stins subit, la vârsta de 63 de ani.
27 aprilie 1950 (în acte, 2 mai), în Maramureșul istoric, pe valea Marei, în Desești – Gheorghe Pârja, poet, publicist, jurnalist, absolvent al Facultății de Ziaristică Bucureşti (1978). Redactor la cotidianul băimărean „Pentru socialism”, devenit după 1989 „Graiul Maramureșului”, la care a fost ani buni și redactor-șef și redactor-șef adjunct. Colaborator, mai multă vreme, la „Flacăra” lui Adrian Păunescu. Debut absolut în „Luceafărul” (1968). Prima apariție într-un volum colectiv: în 1977, în Caietul debutanţilor. Debut editorial cu volum propriu: În numele tatălui, versuri (1996). Alte volume: Sub podul lui Apollodor: Gheorghe Pârja în dialog deschis cu Adam Puslojić despre Nichita Stănescu şi alţi poeţi din lume (1998), Portret de grup cu Laurenţiu Ulici (2000, în colaborare), Cartea din Valea Mătrăgunii, versuri (2000), Dialoguri în Centrul Europei, 2 vol. (2000-2003), Poemele Ieronimei, versuri (2003), Preludia solodkovo haosi = Preludiu la dulcele haos (versuri, limba ucraineană, trad. Ştefan Tcaciuc, 2004); Umbra noastră cuvântul. Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti 1979-2003, antologie de poezie (în colaborare cu Echim Vancea, 2003), Singurătatea sonoră, antologie de autor (2005). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România filiala Cluj şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. A condus cenaclul „Alexandru Ivasiuc” din Sighet, s-a implicat în organizarea Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet, a inițiat Serile de Poezie de la Desești (1979). A primit mai multe premii, dintre care notăm: Premiul USR la Festivalul Internațional de Poezie (Sighet, 1979), Premiul special „Alexandru Odobescu” al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1998), Premiul „Nichita Stănescu” al Serilor de Poezie de la Desești (1999).
30 aprilie 1958, la Râmnicu Sărat (Buzău) – Adrian Oțoiu, conferențiar universitar la Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord, unde predă cursul de literatură de expresie engleză și teorie literară; licențiat, în 1981, cu diplomă de merit, al aceleiași facultăți (atunci, a Institutului de Învăţământ Superior din Baia Mare), secţia română-engleză; doctor în filologie (2001) al Universității „Babeș-Bolyai”; prozator, poet, eseist, critic, istoric și teoretician literar, traducător; membru al Uniunii Scriitorilor din România, al European Society for the Study of English, al International Society for the Study of Irish Literatures, al Romanian Association of American Studies, al EuroJoice şi al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România; director de curs la Școala Postuniversitară SUN a Central European University din Budapesta; a mai predat la University of Limerick (Irlanda), University of New Mexico și Carson-Newman College (SUA); a beneficiat de burse de studiu și granturi în Austria (la Salzburg Seminar), în Germania (la Stuttgart Seminar for Cultural Studies), în SUA (invitat la universități din Delaware, New Mexico și Tennessee), Italia (Trieste Joyce School), Malta, Irlanda, Marea Britanie. A făcut parte din colectivul redacțional al revistei studențești „Nord”, în care a publicat versuri sub pseudonimul Adrian Sehelbe. Debut absolut în „Steaua”, cu versuri, în 1979, iar editorial în anul 1996, cu romanul Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita, publicat la Cartea Românească (reeditat în 2002), volum pentru care i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut pe anul 1996 şi Premiul „Cartea anului 1996” al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România pentru cea mai bună carte a anului – debut. Alte volume: Chei fierbinţi pentru ferestre moi: Carte de calculatoare pentru spirite literatoare, proză scurtă (1998), Stângăcii şi enormităţi: Carte de calculatoare pentru spirite literatoare, proză scurtă (1999), Trafic de frontieră. Proza generaţiei ’80, critică literară (2000), Ochiul bifurcat, limba saşie. Proza generaţiei ’80 (2003), Under Eastern Eyes: Cross-cultural Refractions (2003). Povestirea Tip of the Day: Shakespeare and Computers a apărut, în traducerea autorului, în revista americană „Words without Borders”, octombrie 2004 (număr dedicat literaturii române). Traduceri: Flann O’Brien, Swim-Two-Birds = La Doi Lebădoi (2005; traducere pentru care a obținut prima bursă rezidențială pentru traduceri acordată de Ireland Literature Exchange); Tourism in Maramureş (2005), manualul pentru investitori străini Modern Elements of Entrepreneurial Training ICTWAY 2003 (Editura Fundației CDIMM, 2003). Povestirea Reveal codes: Profesiunea domnului Onoriu a apărut în traducerea maghiară în antologia de proză contemporană românească Tizenegy kortàrs romàn proziaro (Literator, 2005). Alte premii: Premiul „Mașina de scris” acordat de revista „ZigZag” pentru un singur manuscris literar prezentat la un concurs național, Premiul Consiliului Local Baia Mare pentru cea mai bună carte de proză (1997 și 1999), mai multe premii la concursuri literare studențești și la competiții naționale ale cinecluburilor și creatorilor de film (la acestea din urmă, participând cu filme documentare cu subiect etnografic).
30 aprilie 1959, la Sighet – colonelul Mircea Mihai, jurist, jurnalist, publicist. A urmat cursurile Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc și ale Liceului Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, ale Școlii Militare de Ofițeri de Rachete, Artilerie Antiaeriană și Radiolocație din Brașov (promoția 1981). Are două licențe în drept, una obținută la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din Cluj-Napoca, alta la Universitatea „Babeș-Bolyai”. A urmat apoi cursuri postuniversitare de drept civil. Din 1991, a fost redactor la „Scutul patriei” (bilunar al Armatei a 4-a Transilvania – astăzi numită Divizia 4 Infanterie „Gemina”), remarcându-se prin calitatea deosebită a articolelor, rezultat al cunoașterii temeinice a subiectelor abordate, al puterii de pătrundere a autorului, al originalității scrisului său, atât în articole „serioase”, cât și în texte umoristice. În perioada 1997-1999, a fost secretar de redacție al aceleiași publicații, timp în care ziarul a apărut impecabil în ce privește gradul de interes pentru public (militar și civil) al materialelor, ca și sub aspectul acurateței culegerii și al prezentării grafice. În 1999, părăsește redacția periodicului Armatei, schimbând uniforma kaki cu cea bleumarin a armei justiție militară și îndeplinind, de atunci, funcțiile de consilier juridic teritorial în cadrul Direcției Legislative și Contencios, ofițer specialist și șef de secție la Direcția Legislație și Asistență Juridică Cluj, din cadrul Ministerului Apărării Naționale. În noiembrie 2007, trece, înainte de termen, în rezerva armatei.
e-Bibliotheca septentrionalis 