Statornicie

de Vasile Dan MARCHIȘ

Mai neobișnuit ca oricând,
muza m-a abordat astfel:
„Azi plec în concediu unde n-am fost niciodată!”
Am rămas uluit, întrebându-mă:
„În ce loc de pe pământ n-a putut ajunge până astăzi muza?”
Știind parcă ce vreau să spun, muza a continuat:
„Mă duc în satul tău natal – Asuaju de Sus,
unde ai crescut și ți-ai petrecut unele perioade din viață.
Eu am trecut o dată pe acolo și chiar îmi place,
după cum ai spus și tu că e frumos…!
Dacă în timp voi putea confirma acest lucru,
am să rămân acolo pentru totdeauna.”
Am întrebat-o surprins:
„Unde sau la cine vei sta tu acolo?”
Muza m-a copleșit cu răspunsul:
„Păi, n-ai spus tu că ai o casă în satul acela…?”
„Bine, bine, am continuat eu,
Dar casa este acolo, iar eu locuiesc aici…
Și după ce am scris cinci volume de versuri datorită ție,
acum mă lași baltă?”
În final, muza mi-a răspuns:
„Ba, din contră, dacă voi sta în casa ta,
fie aceasta oriunde
și indiferent de situație,
vei avea întotdeauna la cine veni
și pentru cine ieși în lume…!”