Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 323 (1-15 aprilie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

pr. Alexandru Stanciulescu-Barda_2Dragii mei enoriaşi!

Politica de cadre. Revoluţionar era, spre exemplu, să spui, în urmă cu două mii de ani, că Dumnezeu este tatăl neamului omenesc, că oamenii sunt fraţi între ei, deşi unii sunt împăraţi, iar alţii sclavi, unii bogaţi, alţii săraci, că femeia are demnitate de om şi este egală cu bărbatul în faţa lui Dumnezeu etc.
Nu am vorbit, însă, despre „politica de cadre”, pe care ne-o propune Mântuitorul ca model pentru toate timpurile şi toate locurile. Ea este rezumată în câteva versete din Biblie, versete care au fost prezente în Evanghelia din Duminica a V-a din Postul Mare (Marc., X, 32-45). Doi dintre ucenicii Mântuitorului, Iacob şi Ioan, îi cer să le aprobe ca ei să stea de-a dreapta şi de-a stânga Lui pe tronul suprem din împărăţia cerului. Erau ucenicii Lui, aleşi de El, ucenicii cu care împărţise bucuriile şi necazurile, zilele şi nopţile, ucenicii care îşi părăsiseră familiile, casele şi ocupaţiile ca să-L urmeze, ucenicii de încredere, care vor asista şi la Schimbarea la Faţă pe muntele Taborului, ucenicii care aveau să-I ducă mai departe învăţătura, să întemeieze comunităţi creştine, să suporte batjocuri, bătăi, temniţă şi moarte pentru El. Cine ar fi crezut că-i va refuza? Şi totuşi, El o face! Le răspunde clar: „Nu ştiţi ce cereţi!” Aceasta este prima parte a mesajului. S-o descifrăm mai atent:
Mântuitorul nu-i favorizează pe cei doi ucenici, nu le împlineşte cererea, în ciuda situaţiei menţionate mai sus. Ei trebuie să merite pe deplin demnitatea solicitată. Şi Iisus îi întreabă: „Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?” Răspund afirmativ, dar nu e destul. Mântuitorul amână împlinirea cererii lor, până când ei aveau să şi facă ceea ce spuneau, adică să guste din suferinţele morţii de martiri pentru Hristos. Recapitulând, vedem că o funcţie, o demnitate se acordă de către Mântuitorul numai pe baza competenţei, meritelor, pe baza faptelor, nu vorbelor şi promisiunilor fără acoperire.

Manastirea Dionisiu_Athos
Mai departe, Mântuitorul ne mai descoperă ceva: „A şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit”. Unii ar putea spune că ar fi vorba de o predestinaţie, adică de o sortire a cuiva ca să fie sau să nu fie demnitar pentru o anumită funcţie. Nu e vorba de o predestinaţie, de o sortire. E vorba de atotştiinţa lui Dumnezeu, creatorul şi conducătorul lumii. Lumea este creaţia lui Dumnezeu şi Lui nu-i este indiferent în ce direcţie se îndreaptă lumea. El dotează pe fiecare om care vine în lume cu anumite potenţe, cu anumite daruri: unuia îi dă darul de a conduce, altuia de a vindeca, altuia de a judeca, altuia de a învăţa, altuia de a cânta şi aşa mai departe. Aceste daruri se dezvoltă sau nu în om. La creşterea şi afirmarea lor contribuie societatea (familia, şcoala, instituţiile publice) şi omul în cauză prin strădania ce-o depune. Degeaba se naşte cu darul de a iubi medicina, ştiinţa vindecării, dacă statul nu-i va construi şcolile care să pregătească medici, familia nu-i va asigura baza materială ca să-şi poată achita cărţile, taxele, casa, masa şi toate celelalte angarale, nu va putea ajunge medic; dacă statul şi familia îşi vor face datoria, dar tânărul cu pricina nu va depune nici un efort pentru a învăţa medicină, nu va ajunge medic niciodată. Atotştiinţa lui Dumnezeu nu forţează pe cineva să ajungă medic, sau pictor, sau preot, sau profesor. E necesară şi contribuţia omului la această realizare. Aşa este şi cu funcţia publică. Dumnezeu dotează destui oameni, în potenţă, cu capacităţile necesare de a deveni om potrivit la loc potrivit. Mulţi dintre aceştia nici nu ajung să se nască. Părinţii lor hotărăsc să-i arunce la tomberon. Dumnezeu nu-i opreşte. Este decizia lor, pentru care vor răspunde la timpul potrivit. Alţii nu se interesează să-şi dezvolte capacităţile cu care s-au născut. E mai uşor să deschizi un butic, o cârciumă, să vinzi ţigări la negru, să şterpeleşti nişte bani din buzunarul cuiva şi să câştigi destul de bine, decât să înveţi carte zeci de ani, să faci tot ce depinde de tine să-i convingi pe ceilalţi că eşti omul cel mai potrivit şi ei să te aleagă în fruntea lor, ca să-i conduci. Dumnezeu nu-l urechează pentru asta, dar omul acela va da seamă, pentru că prin atitudinea lui a sabotat planul lui Dumnezeu privind creaţia şi buna conducere a lumii. Mai este o problemă foarte importantă. Degeaba individul se pregăteşte pentru a fi om potrivit la loc potrivit, dacă societatea în care trăieşte, grupurile de interese, partidele politice sau alte forţe ale zilei şi ale locului îi barează drumul şi promovează în funcţiile-cheie nulităţi, mecanismul social nu va funcţiona cum trebuie. Fiecare va răspunde în faţa lui Dumnezeu la timpul potrivit. Fiecare poate să facă un efort şi să-şi închipuie că se află cu maşina într-o staţie de benzină. Are acolo tot ce-i trebuie ca să alimenteze maşina, dar, în loc să pună în rezervor benzină, el îi pune motorină sau apă. Cine este apoi vinovat că nu merge maşina: constructorul ei, producătorul sau comerciantul produselor petroliere, sau tu, şoferul, care ai alimentat maşina? Vă rog, gândiţi-vă că în această situaţie suntem noi, alegătorii, în faţa urnelor de vot. Votul fiecăruia dintre noi poate să fie precum benzina sau precum apa, pe care o punem în rezervorul maşinii sociale. Într-o societate civilizată, democratică, responsabilitatea revine fiecărui alegător în parte şi tuturor laolaltă. Alegătorii devin copărtaşi cu Dumnezeu la buna funcţionare a mecanismului social. Cei care falsifică rezultatele votului, cei care promovează nonvalorile, favoriţii, rubedeniile, cei care iau mită sau şantajează pentru a promova pe cineva, indiferent de motive, sunt responsabili în faţa lui Dumnezeu. Toţi aceştia contribuie la dereglarea mecanismului social.
Ne mai spune Mântuitorul ceva, iarăşi revoluţionar pentru mentalităţile de acum două mii de ani, dar şi pentru vremea noastră. Iată vorbele Lui: „Ştiţi că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mari ai lor le stăpânesc; dar între voi să nu fie aşa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, şi cel ce va vrea să fie întâiul între voi să le fie tuturor slugă; că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”. Din păcate, rar s-a întâlnit un asemenea conducător, care să se socotească slujitorul poporului pe care-l conduce. Fiecare se socoteşte stăpânul absolut al subalternilor săi, îi tratează ca atare, umilindu-i, batjocorindu-i, nedreptăţindu-i, fără teamă de Dumnezeu, de lege, de autorităţi, fără ruşine de oameni. Imaginaţi-vă ce-ar însemna ca toţi conducătorii şi funcţionarii publici să fie cu adevărat slujitori ai poporului, interesaţi de binele şi fericirea lui, să fie oameni modeşti, cinstiţi, capabili, frăţoşi, cu frică de Dumnezeu şi respect faţă de oameni!
Mântuitorul ne-a dat cheia unei societăţi ideale, a unor raporturi sociale sănătoase, dar ne-a lăsat pe noi s-o folosim şi cu ea să deschidem uşa. Haideţi să încercăm, de câte ori avem prilejul!

*

pr. Arsenie BocaSfaturi părinteşti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei, mai spicuim un fragment:

COPIII NĂSCUŢI ÎN LANŢURI. Presupunem că un copilandru, la primele anunţări ale instinctului (sexual), cade în viciul onaniei. Nu-l află părinţii, face excese, e din ce în ce mai retras, mai tăcut, mai obosit, nu mai învaţă la şcoală; memoria – scoarţa cerebrală a minţii – e atinsă; nu mai e agerită de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, încleştat de viciu. Cu alte cuvinte, mintea se tâmpeşte, şi încă repede. Creşterea corpului încetinită, cearcănele vinete pe lângă ochi îl dau de gol – pentru cine ştie să vadă. Imaginaţia nu mai e vioaie, nu-i mai place joaca, parcă e bătrân, serios, şi, mâinile – cu care a greşit – îi tremură. Iarăşi dovadă că nervii sunt într-o primejdie. Dacă n-are norocul să dea de un sfat, sau măcar de o carte, sporind cu vârsta, sporesc şi urmările viciului, după cum urmează.
Pomeneam că glandele genezice au o dublă funcţiune, una endocrină, vărsând hormonii în sânge, şi alta externă, formând celule genezice. De îndată ce viciul sau desfrânarea de orice fel, şi la orice vârstă – cazul e acelaşi – încleştează pe om, atunci ţesuturile glandelor, masculine sau feminine, sunt peste măsură de mult solicitate şi silite să furnizeze material extern şi, prin urmare, nu mai pot secreta şi hormonii trebuitori în sânge. Se întâmplă adică un dezechilibru în mediul endocrin. Acest dezechilibru se răsfrânge asupra sistemului nervos, în felul că celulele nervoase, nemaiavând agenţii stimulatori cuveniţi, degenerează, mai întâi funcţional, şi insul respectiv începe să fie un fleşcăit; iar dacă desfrânarea continuă, celula nervoasă moare. Desfrânarea omoară milioane de celule nervoase.
Mai trebuie ştiut şi aceasta, că toate ţesuturile se refac, afară de celula nervoasă. Omorâtă odată, nu mai învie niciodată. Presupunem că tânărul-bătrân vrea să fie şi el în rând cu lumea, vrea să se însoare. Nu izbuteşte. Nici pe el nu-l prea atrage femeia, şi nici fetele nu se simt atrase spre el. Ce e la mijloc? Viciile instinctului i-au stins vioiciunea, i-au şters farmecul, l-au fleşcăit cu totul, nu mai aprinde dragoste, ci milă. De milă, ca de silă, nu faci casă. Doctorii sfătuiesc: femeile sau căsătoria. Fireşte, un viciu nu va ieşi cu alt viciu – chestiunea rămâne mereu într-un cerc vicios. Dar căsătoria, chiar dacă se face, poartă ponoasele trecutului şi mustrările viitorului. Astfel, bărbatului, de pe urma viciilor de tot felul şi de pe urma dezechilibrării funcţionale totale sau locale a sistemului său nervos, i se întâmplă că pierde frâna nervoasă a ritmului său funcţional şi nu se va potrivi poate niciodată cu ritmul femeii sale, neostenită în astfel de vicii. Osteneala şi scârba ei abia acum începe, căci mereu va rămâne nemulţumită, ceea ce îi va pricinui nevroze, dureri regionale şi gânduri de căutare în altă parte. Nu e ea de vină că-l va părăsi, ci trecutul bărbatului se răzbună. Bărbatul, aşa cum l-au desfrânat viciile, nu mai corespunde instinctului maternităţii femeii sale, şi aşa trebuie să-şi tragă plata: rămâne fără urmaşi sau şi fără soţie.
Dar să presupunem că, totuşi-totuşi, i se va nimeri ca să aibă şi urmaşi. Aceştia vor purta următoarele poveri părinteşti: o sănătate şubredă, un chip îmbătrânit, diferite neputinţe fără leac, iar de scapă cu zile, vor fi nişte chinuiţi ai sorţii şi slabi de minte. Cum şi de ce? Iată cum şi de ce: ştim de adineauri, că toate faptele insului se înseamnă în două locuri: undeva într-o contabilitate nevăzută, şi al doilea, ceva mai văzut, în grăuncioarele de cromatină, în genezele cromozomilor, adică în factorul biologic al eredităţii. Şi-a distrus părintele cu viciile lui milioane de celule nervoase? Acestea, nerefăcându-se niciodată, ci totalul celor distruse şi sănătatea la care se găsea în momentul când îşi chema un urmaş pe lume, reprezentând situaţia lui, se şi însemnase în stocul de cromozomi, cu atâtea geneze recesive mai mult, ceea ce n-ar fi păţit dacă ar fi avut o purtare mai bună. Vreţi dovadă la îndemâna oricui ? Iată-o: nu lovesc pe nimeni, dimpotrivă, simt alăturea cu durerea oricui.
Să zicem că o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile tinereţii, deci n-au sistemul nervos şubrezit dintr-o vină ca aceea. Totuşi, nevoile vieţii ostenesc nervii oricui. Această ostenire a vieţii e de fapt o ostenire a elanului, a agerimii, a vioiciunii rezistente a sistemului nervos şi a celorlalte ţesuturi şi umori. Acestea toate se înscriu numaidecât în patrimoniul genetic al eredităţii, în vreme şi pe măsură ce se adaugă. Factorul biologic al eredităţii rezumă starea oricărui moment, precum şi situaţia biopsihică a părinţilor, fie aparte, fie angajaţi în procesul rodirii. Proba o dau copiii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din tinereţe sunt mai vioi, mai sprinteni, mai sănătoşi, mai ageri la minte; pe când copiii veniţi mai la bătrâneţea părinţilor sunt mai molâi, mai împiedicaţi, mai bătrâni. Nu au nici o vină şi nici un leac. Aşa sunt construiţi genetic şi ireversibil, realizându-se armonia ce se vede, cu materialul ce li s-a dat, în răstimpuri de vreme. Revenind la corespondenţă, pricepem mecanismul după care apare în lanţul cromozomilor roiul boabelor de neghină, genezele recesive şi ravagiile ce le pot face ele, dacă nu sunt scoase din lucru de perechea mai sănătoasă a celuilalt părinte.
Mai sunt urmări ale desfrânării şi destul de grele încă din tinereţe. Poate s-a bănuit din cele de până aci, că organismul întreg se piperniceşte, glandele în totalul lor rămân atrofiate, scoase din lucru şi cu toate urmările acestui dezechilibru umoral. Aşa se ajunge pe rând la atrofierile diferitelor organe din iconomia generală a corpului, şi aşa apar sterilitatea, nevrozele şi o stare generală de boală, sau o predispoziţie spre tot felul de boli. Nu mai vorbesc de stările sufleteşti: frica, slăbirea minţii, obsesii, ideile fixe, răstălmăcirea înţelesurilor şi o continuă muncire de conştiinţă. E reacţiunea sufletului la starea mizerabilă în care i-a ajuns casa prin patimi.

*

Zilele Severinului in Postul MareCreştini sau păgâni? În Turnu Severin, pregătirile pentru Zilele Severinului sunt în toi. Acestea sunt dedicate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, patronul municipiului. Atrăgeam atenţia în „scrisoarea” precedentă, dar şi în alte publicaţii severinene, asupra acestor manifestări complet nepotrivite în Postul Mare şi rugam pe cei cu putere de decizie să amâne tărăboiul acesta pentru după Paşti. Nu era un efort deosebit şi nimeni nu s-ar fi supărat de această hotărâre. Speram că acolo sus sunt oamenii pe care i-am văzut de nenumărate ori la televizor prezenţi la tot felul de slujbe religioase, închinându-se şi cu dreapta şi cu stânga, pupând cu poftă orice şi pe oricine, numai să se vadă bine pe sticlă, numai să impresioneze publicul, alegătorii, cu evlavia şi credinţa lor. Credeam că sunt tot cei care nu scapă nici un prilej să se bată în piept şi să se declare vajnici apărători ai tradiţiilor româneşti. N-a fost aşa! Şi anul acesta, în Postul Sfintelor Paşti, în Severin, vor sfârâi grătarele, se va bea vârtos, se va cânta şi se va dansa, se vor face jocuri de artificii şi multe altele specifice momentului.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este patronul şi ocrotitorul Severinului. Este un vechi obicei creştinesc şi românesc, ca fiecare familie şi fiecare localitate să aibă câte un sfânt, ca patron. Familiei, acest sfânt i se rânduieşte la cununie, şi el va fi sărbătorit ca „praznic” cât timp va exista familia respectivă; localităţilor rurale le este decernat câte un sfânt, cel mai adesea patronul/hramul bisericii. Există şi cazuri când biserica are un patron-hram, iar satul sărbătoreşte ca patron un alt sfânt, care, de cele mai multe ori, a fost patronul unei biserici mai vechi din acea localitate, aşa cum e cazul Malovăţului. Cu prilejul patronului unui sat, se organizează nedeia sau ruga. La sărbătorirea unui patron, fie că e vorba de o familie, fie de un sat, de dimineaţă se face slujbă la biserică şi la ea participă familia respectivă şi cât mai mulţi din sat. După-amiază, familia, în cazul praznicului, sau familiile satului, în cazul nedeii, rugii, fac o pregătire specială, o masă, la care participă rudele, prietenii, cunoscuţii, călătorii, cerşetorii. Altfel spus, patronul/hramul se sărbătoreşte prin rugăciune şi milostenie (faptă bună). Era lege ca atunci când sărbătoarea unui sfânt era în zi de post să se gătească de post, fără comentarii. Pentru că foarte mulţi români poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi-l sărbătoresc ca zi onomastică, Biserica a rânduit, cu ani în urmă, ca atunci când 23 aprilie cade în Postul Mare, pomenirea sfântului să se facă a doua zi de Paşti, tocmai pentru a nu se face pregătiri şi mâncare de dulce. Nu ştiu de ce nu se mai respectă această rânduială.
Ceea ce se face în Zilele Severinului este o batjocură la adresa lui Dumnezeu, a Sfântului Gheorghe, la adresa Bisericii. Nu-i de mirare că ne merge aşa cum ne merge, că toate ne ies anapoda în economia judeţului, că instituţiile s-au închis pe bandă rulantă, că suntem printre judeţele cu cel mai mare număr de şomeri, că seceta ne pârjoleşte pământul de mulţi ani, că sărăcia e la ea acasă, că avem în judeţ peste şase mii de bolnavi de cancer! Patronul se pare că şi-a întors spatele, scârbit de „Zilele Severinului”, de felul cum înţelegem noi să-i aducem rugăciune şi jertfă. Cei care batjocoresc în felul acesta cele sfinte an de an ar trebui să se înfioare, fiindcă Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Eu mi-am făcut datoria şi le-am spus! Mai mult nu pot face. Balaurul e prea mare! Doar Sfântul Gheorghe s-ar putea ocupa de el!

*

Pr_ Arsenie Boca Invierea

Sonet. Dintre poeziile lui Alexandru Vlahuţă, alegem această poezie pregătitoare de Paşti:

Din nou coboară-Te-ntre noi, Iisuse,
Căci iarăşi turma Ta e rătăcită
Şi iar se-ntinde noaptea cea cumplită
A vechii uri, de Tine-atunci răpuse.
De-abia se mai zăreşte ca prin sită,
A mântuirii stea. Dar cât de sus e!
Se îndepărtează parcă… Cine spuse

Căci stingerea ni-i singura ursită?
O, vino, Iubitorule de oameni,
În sufletul bătrânei lumi să sameni
Din nou credinţa cea nemuritoare…
Cunoaşte-L-vom? Pleca-vom fruntea oare
Când întinzându-Şi mâinile amândouă
Asupră-ne, va zice: „Pace vouă!”?

*

Pregătiri de cină. Dintre poeziile lui Vasile Voiculescu, o alegem pe cea cu acest titlu:

Venise primăvara şi stepele gorgane
Cu tort de flori alese îşi peticeau chilimul…
Şi doldora de mărfuri, de bani şi cărăvane
Se pregătea de Paşte întreg Ierusalimul.

Pe uliţe un zbieret de miei fără-ncetare
Şi aburi calzi de azimi veneau din curţi vecine;
Copii, fugiţi din joacă, cerşeau, scâncind, mâncare
Şi se-agăţau de poala grăbitei gospodine.

Iisus, din foişorul cu şiţă înverzită
Privea deşarta caznă şi robotul zadarnic…
O silă uriaşă şi-o milă nesfârşită,
Ca umbra şi lumina, luptau în el amarnic.

Chesat şi aprig Iuda se târguia la poartă
Oprind din drum casapii cu mieii de vânzare;
Ioan pleca la apă cu vasele de toartă,
Iar Petru da cuţitul pe gresii şi amnare.

Cu multă greutate găsiră precupeţul
Ce s-a-nvoit să intre cu mielul în ogradă
Şi dup-o grea tocmeală, peşin plătindu-i preţul,
L-au înşfăcat şi veseli i l-au adus să-l vadă.

Era un miel molatic cu laţele plăviţe,
Mirositor a lapte – şi-l toropise somnul,
Cu fruntea cucuiată de două mici corniţe,
Şi presimţind scăparea, a behăit spre Domnul.

Atunci duios şi paşnic, ca un păstor de munte,
Iisus îl luă în braţe cu-adâncă sfâşiere,
Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi şi frunte,
Apoi întoarse capul şi-l dete spre junghere.

Cu mâneci suflecate voioşi îl apucară,
Îi scoaseră cordeaua, smulgându-i clopoţelul,
Doar Iuda-nţepenise, holbat, năuc pe scară
Privind sărutul tainic ce osândise mielul.

*

Ajutoare şi donaţii. În această perioadă, am primit câteva ajutoare şi donaţii, astfel: Părintele prot. prof. dr. Ioan Dură (Bruxelles – Belgia): 300 de lei; Doamna Ivanovici Florica (Bucureşti), Doamna Enache Maria (Bucureşti) şi Doamna Diţu Aurica (Bucureşti): câte 250 de lei; Domnul Ovidiu Mitran-De Keyser (Zoersel – Belgia): încă 220 de lei; Doamna Ramona Sprijan (Cluj-Napoca): 110 lei; Doamna ing. Aurica Zăuleţ (Turnu Severin), fiică a satului Bârda, şi Doamna Ionescu Ana-Maria (Câmpina – PH): câte 100 de lei; Doamna Aurelia Trif (Bucureşti): 60 de lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
Ca urmare a hotărârii consiliului parohial, anul acesta parohia noastră va acorda următoarele ajutoare băneşti unor persoane cu situaţii dificile: Pau Dumitru (pentru copil), Badea Vasile (pentru mătuşă), Badea Leontina (pentru nepot), Ştefu Constantin (pentru copil), Căprioru Ion, Cioabă Constantin (pentru mătuşă) şi Borcilă Elena (pentru nepoţi) din Malovăţ, Malescu Gheorghe (pentru nepoţi) şi Răulescu Eleonora din Bârda. Fiecăruia din cei menţionaţi li s-a trimis prin poştă câte 100 de lei. Atât am putut!

*

Publicaţii. În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva materiale, astfel: Iar tărăboi în Postul Mare, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVI (2016), nr. 6620 (7 apr.), p. 5; Rânjetul bancherului, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVI (2016), nr. 6621 (8 apr.), p. 2; Negocierea, în „Datina”, an. XXVI (2016), nr. 6622 (9-10 apr.), p. 4; „Scrisoare pastorală” – 322, în „Armonii culturale”, Adjud, 2016, 9 apr., ediţie on-line (http://armoniiculturale.ro); în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2016, 10 apr., ediţie şi on-line (https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2016, 14 apr., ediţie şi on-line (http://www.observatorul.com); în „Clipa” (SUA), 2016, 14 apr., ediţie on-line (http://www.clipa.com); Ion din lume fără lume, în „Naţiunea”, Bucureşti, 2016, 12 apr., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Fericiţi cei ce nu fac nimic, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVI (2016), nr. 6623 (12 apr.), p. 1, 7; Sexul îngerilor, în „Omniscop”, Craiova, 2016, 14 apr., ediţie on-line (http://www.omniscop.ro); Limba nu se vinde, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXVI (2016), nr. 6626 (15 apr.), p. 4.
De asemenea, parohia noastră a mai publicat două cărţi:
– Ediţia a II-a din vol. II al lucrării lui Grigore Maerean, Chemări la Domnul şi
– vol. VIII din cartea preotului Dvs., Scrisoare pastorală. Volumul cuprinde numerele 280-320 ale „Scrisorii pastorale”.
Scrisoare pastorala_vol. 5Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la volumul al VIII-lea al „Scrisorii pastorale”. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea, sănătatea şi răbdarea pe care mi le-a dat să duc această sarcină! Vă mulţumesc Dumneavoastră, enoriaşi şi susţinători ai parohiei noastre de aproape şi de departe, fiindcă mi-aţi asigurat baza materială! Mulţumesc tuturor celor ce s-au ostenit să răspândească în parohie această „publicaţie”. Mulţumesc conducerii unor publicaţii din ţară şi din străinătate, care au preluat „Scrisoarea pastorală” integral sau parţial şi au răspândit-o mai mult decât ne-am fi închipuit, când am plecat la drum. Menţionăm în acest sens revistele „Observatorul” (Toronto – Canada), „Bibliotheca septentrionalis” (Baia Mare – MM), „Naţiunea” (Bucureşti), „Omniscop” (Craiova), „Appolon” (Mizil), „Appolon junior” (Mizil), Fereastra (Slobozia – IL) şi lista ar putea continua. Mulţumesc celor ce ne-au încurajat să continuăm, când puneam sub semnul întrebării dacă merită sau nu acest efort. Dacă a fost de folos sau nu, Dumneavoastră, cititorii, puteţi aprecia. Personal, regret că nu am putut s-o fac mai bună, mai de folos sufletesc. Cu siguranţă, că ar fi trebuit mult mai mult material religios. Am ţinut seamă de preferinţele celor mulţi şi am căutat s-o fac cât mai accesibilă şi cât mai plăcută, pentru a atrage cititorii. Am fugit de limbajul de lemn, specific atâtor publicaţii de acest gen; am introdus rubrici de larg interes, cum ar fi cele legate de aspectele sociale, culturale, de folclor, de istorie, pagini memorialistice, numeroase ştiri legate de viaţa parohiei şi de activitatea preotului. Am publicat pagini de zidire sufletească, de întărire în credinţă, materiale în care am luat atitudine faţă de prozelitismul sectar. Am analizat, pe cât ne-a stat în putinţă, numeroase aspecte sociale, politice şi religioase din ţară şi din străinătate, trecându-le prin filtrul de gândire al omului de la ţară, nepoluat de ideologii politice şi de partid. Am avut mereu în centrul atenţiei interesele ţării, ale Bisericii, ale neamului românesc, ale comunităţii locale. Am valorificat, pe cât ne-a stat în putinţă, comoara folclorului mehedinţean, scoţând la lumină, pentru prima dată, culegeri pe care le-am făcut pe teren în urmă cu peste 40 de ani. Prin paginile memorialistice, am conturat adevărate fresce de epocă, am readus în actualitate oameni, fapte, întâmplări de altădată, zugrăvind astfel personalitatea oamenilor din aceste părţi, concepţia lor despre lume şi viaţă, contextul politico-social prin care au trecut, greutăţile, necazurile şi bucuriile lor. Multe dintre materialele publicate în „Scrisoare pastorală” au alcătuit cărţi tematice. „Scrisoarea pastorală” rămâne o mărturie că Biserica are şi azi un rol important în peisajul religios, cultural şi social al satului românesc în special şi al societăţii în general, că se poate realiza ceva chiar şi la nivelul unui sat, dacă vrea Dumnezeu şi oamenii depun un pic de strădanie. Regretăm că nu am putut să-i oferim o altă haină, un aspect de revistă propriu-zisă, dar aceasta a fost formula cea mai potrivită şi mai ieftină pentru ca să rezistăm. Dacă „publicaţia” ar fi apărut în condiţii mai pretenţioase, n-am fi putut să suportăm cheltuielile necesare, ca s-o răspândim gratuit cititorilor. Vasile Alecsandri are o nuvelă, Galbânul, în care scoate în evidenţă, că mult mai mult circulase şi mult mai mult folos adusese o monedă de valoare foarte mică, de cinci bani, decât un galben greu şi dolofan, care fusese ţinut ascuns prin nu ştiu ce cotloane de un singur proprietar. Fie ca şi „Scrisoarea pastorală” să fie asemenea acelei monede ieftine, care să ajungă în mâinile şi sub ochii cât mai multor cititori, care să fie mulţumiţi de ea.

*

Lucrări la cimitire. Am reuşit să facem curăţenia generală la ambele cimitire.

*

Excursii. Parohia noastră organizează o excursie la Azilul de bătrâni din Vânjuleţ (MH) pentru joi după Paşti (5 mai). Cei care participă sunt rugaţi să pregătească ceva de mâncare sau îmbrăcăminte pentru a le dona celor de la azil. Vom pregăti şi din partea parohiei o masă pentru cei internaţi, aşa că şi cei care nu vor merge vor participa cu ceva. Dacă locurile din autocar vor fi toate ocupate, ar reveni un preţ de 8 lei/persoană pentru transport. Chiar şi cei care nu au posibilitatea să achite costul vor putea merge, în limita locurilor disponibile şi vom plăti din soldul parohiei.

*

Licitaţii. Dumnică, 8 mai, la ora 12, în biserica de la Malovăţ, va avea loc licitaţia pentru arendarea curţii bisericii din Malovăţ; duminică, 15 mai, la ora 12, în biserica de la Bârda, va avea loc licitaţia pentru arendarea terenurilor bisericii din Govăra, Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii şi cimitirul din Bârda.

*

Înmormântări. În ziua de 14 apr. am oficiat slujba înmormântării pentru Ghilerdea Ana (93 ani) din Malovăţ. Dumnezeu s-o ierte!

*

Program. În luna mai, avem următorul program de slujbe: 30 apr., la ora 23, slujba Învierii cu Sfânta Liturghie la Bârda; 1 mai, la ora 3 noaptea, slujba Învierii la Malovăţ; 2 mai, slujbă la Malovăţ, cu slobozirea Paresimilor la vii; 3 mai, slujbă la Bârda, cu slobozirea Paresimilor la vii; 7 mai, pomeniri la Bârda dimineaţa, cu slobozirea Paresimilor la morţi; pomeniri la Malovăţ de la ora 11, cu slobozirea paresimilor pentru morţi; 8 mai, Malovăţ; 14 mai, Malovăţ – Bârda); 15 mai, Bârda; 21 mai, pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ; 22 mai, Malovăţ; 29 mai, Bârda. În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724.99.80.86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sfintele Paşti să le petreceţi cu sănătate, pace şi bucurie!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: