Joc albastru

Passionaria Stoicescu_tablouri_noi_001

de Passionaria STOICESCU

Dar pragurile au ceva albastru,
de abur tremurat spre vineţiu,
culoarea-ntretăierii de nuanţe,
pe care doar cu sufletul o ştiu…

Prin lucruri curge-o apă sinilie –
albastru timp ce s-a oprit din mers…
Şi mai albastră oboseala orei
şi-a prafului ce cade după şters.

Chiar iarba înainte de-a fi verde
e doar un fum albastru sub pământ;
pe degete, cerneala mă sărută
să înţeleg că pragurile sunt

albastre, ca un cer de zi întîie,
ca neodihna, proclamat totem,
ca sâmburele-nchis în fructul jertfei…
Albastră e tăcerea… Să tăcem.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: