Sărut poala ta, Iubire

Diana Olteanu_1

de Diana OLTEANU

Umbra aceea, ridica pe Pământ
… o scară.
Și Pământul zâmbea străbătut de-un fior
Jumătate era iarnă
Jumătate vară
Se cățărau pe trepte cuvintele de dor
în straie de sărbătoare. Umbra râdea
cu ochii ațintiți spre singurul nor
în care „Pasărea roșie” cuibu-și ardea.

Am zărit-o mai târziu… într-o gară
Construia acolo un altar
pentru cei ce-ngenuncheau despărțiri
rugându-se ca „Ea” să facă ușoară
povara așteptărilor:
de-o primăvară, de-o toamnă,
de-o clipă și ceva
Și… nu se știe când,
Împovărata Doamnă,
A răsturnat în suflet ca-ntr-un râu
Tot darul inimii făcând dintr-un pustiu
Un Paradis.

Și-atunci… am zis:
„Sărut poala ta, Iubire
Cu sărutul cioplitorului în piatră
Ce trăiește acum într-o Poartă
El însuși… Iubire
Nemuritor… Sărut”.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: