Cântec neînceput

de Diana OLTEANU

Pe lângă gândul tău, gândul meu.
Trece… lin, gând de pace.
În lumea asta în care omul
ucide cu tunetul vocii suflete,
noi două vom împărţi flori albe
şi, după o sută de ani,
ele vor înflori inimi. Bucurii va simţi atunci primăvara.
Ea, astăzi, stă în genunchi pe morminte
Şi tace… tace.

Dacă vrei, voi începe un cântec
Ochiul tău va privi cum notele zboară
Ochiul meu se va închide mulţumit
Şi-ntreg alfabetul latin va fi o sărbătoare.
Pământul va purta salbă din flori de soare
Vor încolţi seminţe sub norul arămit
Din miile de lacrimi, una
va fi arcuşul fermecat pentru
… a timpului vioară.
Apăsătoare linişte, ascultă-mi, Tu,
neînceputul cântec, surioară!