Aceeaşi amintire pură
Destinul toamnei trecătoare
Toamna vieţii viitoare…
Salcâmul de la colţul porţii
Născut odată cu toţi morţii.
E toamnă sură ca-n toţi anii
Din salcâm pic frunze galbene ca banii,
În cântul funebru, cântul firii
Le poartă-n stol vântul pieirii.
S-aştern în drum, plutesc în bălţi
Tot mai aproape de cei morţi
Care-or fi fost şi ei cândva
Vreun Tată-mare
Mamă-mare
Vre un bătrân cu ochii blânzi
Cine-i mai ştie? Nimenea.
Plouă mărunt
Şi-i rece vânt
Putreda poartă sub salcâm
Stă gata ca să pice-n drum.
E toamnă şi plouă mereu
Şi veşnic am în gândul meu
Aceeaşi amintire pură.
This entry was posted on Marți, 28 iunie 2016 at 5:23 pm and is filed under Arte, Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.