Dragă amică, Am casa cu curte în minte şi mulţumesc Domnului că a existat

de Gabriela Genţiana GROZA

Gabriela Gentiana GrozaEu am avut bunicii la Constanţa, aşa că în fiecare vară eram pe malul mării, obligatoriu. Bunicul înota în larg şi la 80 de ani. Intra în mintea noastră, şi am numai amintiri drăguţe cu el. Bunica rămânea de obicei acasă şi ne făcea mâncare. Noi, cei cinci fraţi – patru fete şi un băiat –, ne aflam tot câte doi sau trei în casa lor din centrul oraşului. Între timp, au demolat-o şi s-au construit blocuri pe strada bunicilor mei. Am însă casa cu curte în minte şi mulţumesc Domnului că a existat. Pe bunicii din partea mamei nu i-am cunoscut, au decedat înainte ca eu să mă fi născut. Bunicul de la Vadu Săpat (lângă Mizil), care a venit din Grecia, s-a căsătorit cu bunica şi au avut împreună 11 copii. Mama a fost ultimul lor copil, singura dintre ei care a trăit peste 100 de ani.

Pe bunicul din partea mamei îl chema Spiridon. I se spunea Spirea Smedoiou în satul prahovean, unde venise singur, cu un câine, probabil migrant ca şi azi, din Elada… Eu am scris în Genţigrame la pachet un catren, la început, din care rezultă originea mea. Am fost în Grecia după revoluţie şi la câte un muzeu spuneam cu însufleţire că şi eu am origine greacă. Se înţelege că asta nu i-a mişcat pe greci… Persida Rugu îmi trimite mereu, draga de ea, filmuleţe despre Grecia… Mama, al unsprezecelea copil, cum ţi-am scris, era deosebită de cei din familia noastră, avea un nas uşor acvilin, ochi căprui speciali şi, în general, era parcă altfel.

Dinspre bunicii tatălui, am origine bucovineană. Ca să vezi! Tata a fost poet [n.r.: pr. Nicolae Martinescu] şi l-am moştenit. Eu am scris despre unele lucruri din acestea prin anul 2000, cred, în Măroaca, proză apărută la Casa Cărţii de Ştiinţă.

Poze ale casei din Constanţa nu am, numai de la plajă, nu aveam „năravul” pozelor pe atunci. Abia ulterior am început să fac poze, prin clasa a X-a, când am obţinut un premiu important pe atunci, la concursul Liceului „Mihai Viteazul” din Ploieşti, concursul „Drumeţii veseli”, cu tema „Puşkin în literatură şi muzică”. Am avut concurent pe Basarab Nicolescu. Am primit ca premiu o excursie de o săptămână la Păltiniş, Sibiu, un zbor de agrement cu avionul, un aparat foto şi… o minge de volei pentru clasa de fete pe care o reprezentam…

Sunt multe de spus, dar pe cine interesează? Atâta pot spune că am învăţat foarte bine, că mi-au descoperit talentul bunii mei dascăli. Am cântat şi ca solistă de muzică uşoară în facultate…

Mă grăbesc să închei, soţul meu [n.r.: ing. Teodor Groza], ceferist (a făcut „a doua armată”), mă ţine trează şi vie cu un program oarecum cazon. Altfel, eram dusă de pe aici de mult! E un tip special. Dumnezeu a vrut să fim alături. Nu ştii ce bihorean foarte bun e…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: