Enigma

Salciile morii din Baden_Ion Georgescu-Muscel

„Sălciile morii din Baden” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Trece-un tren târziu în noapte
și șuieră prin spuma visului meu,
eram de-un adevăr așa de-aproape,
cum ar fi o ușă-ntre mine și eu…

Mi-e sufletul baltă cu nuferi tăcută,
dar ce mișcări de trupe mai nainte –
cum aș fi mers pe-o cale mult bătută,
și-acum e pajiște de dor și de cuvinte…

Poate era să aflu icoana despărțirii
de Cel ce m-a trimis în astă lume,
însoțitorul care cu buretele uimirii
mi-a șters din minte istorii și nume…

Cu inima plutindă pe marea de șoapte,
aleg să prețuiesc rodirea iscodirii,
mă văd pe ram ca fructele necoapte,
dar stărui pas cu pas pe treptele iubirii…

Prevăd că, într-o zi, căliții-n matematici
de-o parte și de alta, spre centru cu zel,
vor da mâna cu cei în Iisus și lumii ostatici
ca lucrătorii de la tunel.

Baden / iulie 2016

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: