„Cine știe,
poate oi fi îndrăgostit?!’”,
s-a-ntrebat trandafirul de munte,
înrourat de timp ne-nceput.
Apăruseră spinii.
Neplăcuți pe obraz precum coșii.
Frunze de cântec ascuns
acum navigau geografiilor roșii
spre steaua
polarului sărut.
„Poate oi fi îndrăgostit.
Altfel ce caută spinii
pândind, șușotind,
șușotind și pândind?”
Nu-i auzi? Vorba lor ‒
de-al paingului fir:
„Iată, buzele lui cum prin somn
rostesc nepermisul din numele Lui,
tot mai mult spre forma rotundă
din lacrima luminii.”
This entry was posted on Joi, 21 iulie 2016 at 11:11 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
e-Bibliotheca septentrionalis 
Reblogged this on dumitruichim.