De consolatione phylosophiae

pr. Dumitru Ichim_Asa-i_caanta_indragostitul

de Dumitru ICHIM,
Kitchener, Ontario

Când omu-mbătrânește,
să se afle-n treabă,
încurcă lumea prin filosofie.
Din tomul greu de pielea caprei
pe tineri îi întreabă:
„Cum ochiul ar putea
vederea să și-o vadă?”
Nu buze, brațe, sărutări,
sau rodul vorbei tâlcul dând s-ascundă,
ci te ogoaie,
de la un „cum” ce se resoarbe-n „oare”,
că totul ar fi undă,
părere, sau vibrare,
un fel de sunet
ce se-mbracă-n fum,
deci „dubito”, spre „ergo sum”,
și cvadratura cercului în toate.

***

Venind prin spate,
mi-acoperi ochii să ghicesc:
„Zi, cine sunt ‒
vibrare, undă, sau părutul
învăluit în curcubeu de fum?”

Cum aș putea să n-o iubesc?
Că de la ea am învățat că „sum”
și „amo” cuibul nu-și despart,
iar drept răscumpărare din Descartes
aprinse într-o seară din lumina
ce la-nceput de lumi
purtând același nume cu sărutul.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: