Ora soarelui

de Victor Constantin MĂRUŢOIU

trunchiul zăpezii mă ademeneşte
lacrimile nopţii ard şuvoi
zborul clepsidrei albastre
arşiţa amurgului cerne un faur

departe un şoim aşteaptă
cuvânt născut din Psaltire
noile vestale adormite prin luceferi
coboară printre ramuri de jad un os

mâinile îndoite de sânge
picură semne
crestează un drum

cu mers de ispită
marea se-ntoarce în versuri
arde prin paltini