Când veșnicia dă în pârg

diploma_Dumitru Ichim_2016

de Dumitru ICHIM
Kitchener, Ontario

De ce din când în când
se face’n mine întuneric
până la margine de gând –
fricii frământul și nu pot să strig,
mă zvârcolesc să fug și sunt lipit de humă?
Fără de Tine tare-mi este frig
și n-am nici un tăciune,
e-n jurul meu ceva ce mă sugrumă –
damf ce îngâmfă luciferic.
De ce din când în când
se face’n mine întuneric
până la margine de gând?

Și-am auzit răspuns, dar fără glas,
de sub blidarul din chiler:
„O viață’ntreagă n-ai avut habar,
lemn rău și cărpănos, sucit tot spre cârtire,
că înlăuntrul tău,
eu, Fiul de Tâmplar,
ciopleam în ușa ta pe dos,
cu-a inimii bătaie’n ciotul rău,
o ferăstruică – oaspete de cer –
să poți privi și tu
când mă vor duce,
în locul tău
la răstignit din nou,
printre dughenele din târg.

O viață’ntreagă n-ai avut habar
cine-ți bătea în piept –
către rotundul plin de har.
Vino, acum și gustă
din mărul oferit pe cruce
care de-atâta roșu-a prins mireasma
de veșnicie dată-n în pârg!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: