Şaisprezece al lui septembrie

(vine şi iarna)

 

constantin-mindruta_in-curtea-casei-1

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Iubito, vine iarna şi dacă mă şi ninge,
Te dau în judecată de nu vei şti de tine,
Mă doare-n cot de toate, dacă aşa îmi vine
Şi vom vedea la bară care de cine plânge.

Păi, dacă fac mâncare şi carnea are sânge,
Mi se goleşte oala de spumă, până mâine,
Nici toamna gălbejită cu mine nu mai ţine,
Ce îi mai dau copacii cu vântul ea şi-l strânge.

Aşa că, dă-mi cocioabă, icoană să mă-nchin
Şi o carafă plină cu cel din urmă vin,
Să pot muri o dată sau poate niciodat’,

Nici mort nu scapi de mine, eu tot la tine vin
Şi-am să te culc pe umăr, atât mi s-a lăsat,
Dar n-am să vin la tine, să fac din vin venin.

19.03

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: