Douăzeci şi trei al lui septembrie

(femeia mamă)

 

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Ce e femeia dacă nu e mamă?
De Dumnezeu de ce a fost lăsată?
Când în iubire e calificată,
Ni se aşează viaţa lângă dramă.

Că dacă de copii nu ţine seamă,
La dragoste mereu va fi spurcată,
Ce e femeia dacă nu e mamă?
De Dumnezeu de ce a fost lăsată?

Oricum iubirea trebuie păstrată
Şi când iertăm să nu ne fie teamă,
Nădejdea-n ea cu bucurie cheamă
Ca viaţa să ne fie mai curată,

Femeia lângă noi va fi şi mamă.

07.11