Douăzeci şi trei al lui septembrie

(femeia mamă)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Ce e femeia dacă nu e mamă?
De Dumnezeu de ce a fost lăsată?
Când în iubire e calificată,
Ni se aşează viaţa lângă dramă.

Că dacă de copii nu ţine seamă,
La dragoste mereu va fi spurcată,
Ce e femeia dacă nu e mamă?
De Dumnezeu de ce a fost lăsată?

Oricum iubirea trebuie păstrată
Şi când iertăm să nu ne fie teamă,
Nădejdea-n ea cu bucurie cheamă
Ca viaţa să ne fie mai curată,

Femeia lângă noi va fi şi mamă.

07.11

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: