Douăzeci şi cinci al lui septembrie

(bârfa)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

– Părinte, bârfa este un păcat?
În vis, cu degetul, m-arată Dumnezeu.
– Femeie-acasă, mergi pe-acoperiş, nu-i greu,
Cu un cuţit şi perna de pe pat

Taie-o şi spune, ce s-a întâmplat?
– Au ieşit fulgii, vântul teleleu,
I-a-mprăştiat pe toţi în jurul meu
Şi-n toate părţile aceştia au zburat.

– Acum adună-i, unul câte unul,
De vrei să fii iertată de PreaBunul.
Vezi, aşa-i bârfa, nu poţi să-i aduni,

Ea la fel zboară şi-i pentru ureche,
Tu, fă, cu vorba, oamenii mai buni
Şi cu-ndoiala să nu faci pereche.

07.04

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: