Păcătuind cu privirea

„Fantezie cu vas de sticlă” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

M-am lecuit, cu timpul, de multe suferințe,
Dar trupul feminin, imaginat de Domnul,
Ochiului meu îi strică și tihna, și somnul.
(Iov poruncea privirii fecioare să n-admire)
„Te uită la vitrine, nu te sili să cumperi!”
Îmi zice, viclean, ochiul, parcă străin de mine…
Încerc să-l potolesc, să-i spun că nu-i de-al nostru,
Când vreo făptură zveltă-nfierbântă peisajul –
Dar, nărăvaș, nu rabdă zăbală sau căpăstru.
Și-mi trec în cont păcatul, ca în carnet o notă,
Dar mi-l dosesc de lume, de-ai mei și de iubită…
Iar, curioasă, mintea-mi se joacă de-a ghicitul –
Ochiul scanând din spate și admirând desenul,
Zice: „Grăbește pasul, să îi vedem și fața!”
La urmă, păcătosul, pare că se smerește:
„Din spate admirând-o, ai zice că pictează,
Din față însă, dom’le, abia dacă vopsește.”

(Din volumul Urcând dealul.)