Şapte al lui octombrie

(PREDICA DE PE MUNTE)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Cad frunzele cu paşii mei grăbiţi,
Le-aş ocoli, dar sunt atât de multe,
E-un cântec şi căderea s-o asculte,
Pe lângă mine trec atâţi iubiţi.

De unul singur ochii-s fericiţi,
Când văd perechi în vieţile adulte,
Iubirea lor fac inimi să exulte
Şi nu ţin cont de pomii-ngălbeniţi.

Aşa gândesc acum la Tine, Doamne,
Găseşti prilejul fiecărei toamne
S-ascult iar predica din munte,

Binecuvânt pe cei ce mă blesteamă
Sau mă urăsc, am grija lor în frunte,
Că Tu îmi eşti şi Tată, mi-eşti şi mamă.

17.02

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: