Cincisprezece al lui octombrie

(Marea)

 

constantin-mindruta-cu-iulia

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Un ochi deschide cerul şi norii dinspre Mare
Au coborât în valuri, să îmi zâmbească faţa,
Să pot să spun, iubito, şi „Bună dimineaţa”,
Dar cine să mă creadă că e o sărutare?!

Aş vrea să-ţi fiu un dinte din bogăţii dentare
Şi să fii sâsâită, o viperă în viaţa
Ce o trăieşti cu mine, acoperindu-mi ceaţa
De dincolo de Mare, doar tu eşti o splendoare.

Urc pe catargul care aşa înţeapă-n zare,
Iubirea-n noaptea asta nu mi-a rămas datoare,
Că prea altfel şi patul a fost acoperit,

Nu ar fi fost nisipul iar desenat de Soare,
Îţi are gura gustul unui din nou minţit
Şi mă arunc în Mare, nimic nu mă mai doare.

06.23

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: