Ca-ntr-un capăt de ogradă
Mi-a apărut deodată marea –
O năvalnică pădure lichidă.
Dar mai mult m-a mirat cum împinge spre țărm
Cenușa bătăliilor de mult istovite.
Un osuar sfărâmat, purificat de dureri – este plaja.
Bătălii încinse ascunde marea în fiece clipă,
Vietăți nevăzute simți undeva în adânc
devorând, triumfând.
Iar marea învață de la ele o lecție
de nemilă și uitare.
Te iubesc, mare, te iubesc cu forța urii celor învinși!
În rostogolirea de valuri citesc liniștea clipelor viitoare.
Vă iubesc, valuri, pe retină vă resorb
Ca pe niște scrisori dintr-un nostalgic tărâm.
(O poveste de veșnică luptă și pace)
Aici, la Năvodari, printr-o perdea de sălcii pripite
S-a deschis ochiului meu înfiorat – Marea cea Mare.
This entry was posted on Sâmbătă, 15 octombrie 2016 at 8:11 pm and is filed under Arte, Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.